Mirela Loșniță
Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, la vârsta de 89 de ani. Era cel mai în vârstă șef de stat din Europa și condusese Norvegia din 1991. Copilăria i-a fost marcată de refugiul familiei regale din fața invaziei germane. Ca sportiv, a reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Decesul a fost anunțat de Palatul Regal de la Oslo.
Cine a fost regele Harald al V-lea al Norvegiei
Monarhul a murit după o perioadă în care starea sa de sănătate s-a deteriorat treptat. El era internat în spital din 17 august. Palatul Regal al Norvegiei a anunțat decesul vineri dimineață, informează AFP.Potrivit comunicatului oficial, regele Harald s-a stins la Spitalul Național, vineri, 28 august, la ora 6:35.
Monarhul era tratat pentru o infecție bacteriană în sânge, la Spitalul Universitar din Oslo.
Harald al V-lea a condus Norvegia timp de peste 35 de ani. În această perioadă a devenit una dintre cele mai stabile și respectate figuri ale vieții publice norvegiene. A fost considerat un monarh reformator, iar domnia sa a marcat schimbări în relația familiei regale cu societatea.
S-a născut la 21 februarie 1937, la reședința familiei regale de la Skaugum, în Asker. Localitatea se află în apropiere de Oslo. A fost fiul regelui Olav al V-lea și al prințesei moștenitoare Märtha.
Bunicul său a fost regele Haakon al VII-lea. Harald a fost membru al Casei de Glücksburg. A devenit rege al Norvegiei la 17 ianuarie 1991, după moartea tatălui său.
Copilăria marcată de război și de refugiul din fața naziștilor
Harald a fost singurul fiu al lui Olav al V-lea și a fost desemnat moștenitor al tronului. S-a născut într-o perioadă în care monarhia norvegiană era încă relativ recent reinstalată. Bunicul său devenise primul rege al Norvegiei după dizolvarea uniunii cu Suedia, în 1905.
Copilăria i-a fost însă marcată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Ocupația germană a Norvegiei a schimbat complet destinul familiei regale. În 1940, după invazia germană, familia a părăsit țara.
Regele Haakon al VII-lea și prințul moștenitor Olav au ajuns în Marea Britanie. Acolo au continuat activitatea reprezentativă și politică pentru Norvegia ocupată. Harald, mama sa și surorile sale au ajuns în Statele Unite.
Revenirea acasă a avut loc abia după încheierea războiului. La 7 iunie 1945, Harald și familia sa s-au întors în Norvegia. Au fost întâmpinați de mii de persoane la Oslo.
Experiența războiului a marcat generația care avea să formeze Norvegia postbelică. Câteva decenii mai târziu, Harald avea să devină unul dintre principalele simboluri ale continuității statului norvegian.
Trei Olimpiade și pasiunea pentru navigație
Dincolo de rolul instituțional, Harald a fost cunoscut pentru pasiunea sa pentru sport. Navigația a ocupat un loc central în viața sa. Aceasta i-a adus și o carieră sportivă internațională.
A reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Prima a fost cea de la Tokyo, în 1964. Au urmat Mexico City, în 1968, și München, în 1972.
Activitatea sportivă a fost intensă mai ales în perioada în care era prinț moștenitor. Sportul i-a oferit o imagine diferită de cea solemnă asociată unui viitor rege. A fost perceput nu doar ca moștenitor al tronului, ci și ca un sportiv pasionat.
Paralel, Harald a urmat și o pregătire militară. În 1959 a absolvit Academia Militară Norvegiană. A continuat astfel tradiția militară a familiei regale.
Bunicul său fusese ofițer de marină, iar tatăl său ocupase funcții importante în forțele armate. Ca rege, Harald a fost cel mai înalt ofițer militar al Norvegiei. A deținut rangul de general în Armată și Forțele Aeriene și pe cel de amiral în Marină.
Constituția norvegiană îl definește pe rege drept comandant suprem al forțelor terestre și navale. Responsabilitatea militară efectivă aparține însă guvernului. În 2021, Harald a inaugurat Monumentul Național al Veteranilor, la fortăreața Akershus din Oslo.
Căsătoria cu Sonja, o ruptură de tradiție
În 1959, Harald a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen. Relația dintre cei doi a durat nouă ani înainte ca ei să primească permisiunea de a se căsători. Motivul întârzierii ținea de tradiția monarhiei.
Sonja Haraldsen nu provenea dintr-o familie regală sau nobiliară. Alegerea unui partener din afara aristocrației europene era neobișnuită pentru un prinț moștenitor la acea vreme. Relația a generat dezbateri privind viitorul monarhiei.
Logodna a fost anunțată oficial la 19 martie 1968. Ea a venit după ce regele Olav al V-lea și-a dat acordul pentru căsătorie. Nunta a avut loc la 29 august 1968, în Catedrala din Oslo.
Prin căsătorie, Sonja Haraldsen a devenit prințesă moștenitoare a Norvegiei. În 1991, odată cu urcarea lui Harald pe tron, ea a devenit regina Sonja. Cei doi au rămas împreună pe parcursul întregii domnii.
Cuplul regal a avut doi copii. Prințesa Märtha Louise s-a născut la 22 septembrie 1971. Prințul moștenitor Haakon Magnus s-a născut la 20 iulie 1973.
O domnie de peste 35 de ani și succesiunea la tron
Harald a petrecut mai multe decenii ca prinț moștenitor înainte de a urca pe tron. În 1990 a preluat temporar funcția de regent, pe fondul deteriorării sănătății tatălui său. A devenit rege la 17 ianuarie 1991.
La 21 ianuarie 1991 a depus jurământul în fața Parlamentului norvegian, Storting. La 23 iunie 1991, el și regina Sonja au fost consacrați în Catedrala Nidaros din Trondheim. Harald a păstrat motto-ul familiei: „Alt for Norge” – „Totul pentru Norvegia”.
Norvegia este o monarhie constituțională, iar atribuțiile regelui sunt în principal reprezentative. Printre acestea s-au numărat participarea la Consiliul de Stat și primirea ambasadorilor străini. Regele deschidea și sesiunea oficială a Parlamentului.
Harald a avut un rol important și în momentele de criză națională. După atacurile teroriste din 22 iulie 2011, el a exprimat public durerea și solidaritatea națională. A vizitat, de asemenea, zonele afectate.
Succesiunea la tron revine acum prințului moștenitor Haakon. Acesta a preluat tot mai multe responsabilități oficiale în ultimii ani. Fiica sa, prințesa Ingrid Alexandra, este a doua în ordinea succesiunii.
După anunțul decesului, televiziunile norvegiene și-au modificat radical grilele de programe. Postul public NRK a trecut la un format de transmisie continuă, dedicat exclusiv informațiilor despre suveran.
