Povestea uluitoare a lui Ilie Alexoaie, un simplu țăran din comuna Roma, județul Botoșani, pare desprinsă parcă din scenariul unui film plin de suspans și dramatism. Alexoaie a ales o existență eremită, adăpostindu-se într-un adăpost improvizat, amenajat chiar sub vatra sobei din casa maternă, unde a trăit ascuns pentru nu mai puțin de două decenii și două ani.
Cine e românul care a stat ascuns în soba timp de 22 de ani
Ilie Alexoaie (1929-2008), un nativ al comunei Roma din județul Botoșani, a fost un țăran care s-a ridicat împotriva procesului de colectivizare în localitatea sa natală. Descoperind că numele său era trecut pe lista neagră a celor care urmau să fie arestați în urma represiunilor îndreptate împotriva celor care se revoltaseră, Alexoaie a luat decizia de a-și găsi adăpost într-un ascunzătoare improvizată situată sub soba casei maternale.
Locuința sa subterană, unde a petrecut două decenii, nu a fost doar un adăpost, ci și un atelier. În ciuda circumstanțelor dificile, Alexoaie a reușit să se exprime artistic prin intermediul lucrărilor de artă textilă și țesăturilor pe care le-a realizat în această perioadă de izolare forțată.
În 1997, Ilie Alexoaie a relatat povestea sa remarcabilă în cadrul unui interviu oferit jurnalistului Daniel Popa. Mărturia sa a fost conservată în Arhiva de Istorie Orală a Centrului Internațional de Studii-Memorial Sighet, conform celor relatate de Adevărul.ro.
Interviul dat de Ilie Alexoaie în 1997
Daniel Popa: Şi, spuneţi-mi, dumneavoastră unde v-aţi ascuns?
Ilie Alexoaie: Începând din iunie, cum am părăsit satul, n-am venit până prin noiembrie acasă. În noiembrie, pe 14 sau 15 noiembrie, m-am îmbolnăvit. Şi când am văzut că nu mai pot, m-am îndreptat spre casă. Acasă era mama cu soră-mea. Şi am bocănit în geam, a ieşit mama afară, i-am povestit toată treaba, şi mi-a făcut ascunzătoare în jira cu paie – în altele locuri şură să spune, dar la noi jiră de paie – şi am zăcut acolo până prin mai.
Şi apoi mi-am făcut ascunzătoare prin grajd. După vreo şapte ani de zile, mi-am făcut prin casă ascunzătoare, şi n-aveau cum să mă prindă. Dar nici ei n-au fost… ei au fost pentru luat salarii – au venit odată, m-au căutat, şi eu eram în pod, la grajd, dar nu m-au găsit… Şi nu m-am prezentat 22 de ani şi patru luni, până a murit mama mea, în ’71, aici am stat.
Daniel P.: Deci până în ’71 aţi stat ascuns? Asta de când?
Ilie A.: De pe 12 iunie, din ’49, până pe 25 octombrie ’71.
Daniel P.: Şi aţi stat ascuns, unde?
Ilie.A.: Acasă.
Daniel P.: Dar v-aţi făcut ceva…?
Ilie A.: Am avut ascunzătoare bună. Pe sub vatră, pe… N-aveau cum să mă găsească nicicum.
Daniel P.: Şi în ’71 de ce aţi ieşit?
Ilie A.: A murit mama.
Daniel P.: Şi atuncea aţi…?
Ilie A.: Aşa am avut convenţie cu mama.
Daniel P.: Şi aţi avut probleme atunci, când aţi ieşit?
Ilie A.: Nu. M-am prezentat… Adică, a fost tata pe la poliţie, am trimis pe cineva, un prieten, şi a vorbit cu şeful din Miliţie de la Botoşani şi a spus că după ce înmormântează pe mort să mă prezint la postul de Miliţie.
Daniel P.: Şi, deci, nu v-au arestat?
Ilie A.: Nu m-a arestat…






















