Roxana
Când moare cineva apropiat, familia primește, pe lângă durere, și o grămadă de hârtii. Printre ele apar ratele la bancă, cardul de credit sau facturile neachitate. Moștenitorii nu sunt obligați să plătească din buzunarul lor toate datoriile celui decedat, iar banii din contul acestuia nu ajung automat la soț sau la copii.
Cine plătește datoriile după deces e una dintre primele întrebări pe care și le pun familiile, de obicei chiar în săptămâna înmormântării. Telefonul de la bancă vine repede. Scrisorile de la firmele de recuperare vin și ele, uneori mai repede decât ar trebui.
Pe scurt, datoriile nu dispar odată cu omul. Ele trec asupra moștenirii, adică asupra a tot ce a lăsat în urmă: casa, mașina, banii din conturi, dar și creditele, cardurile și facturile restante. Ce plătesc concret urmașii depinde de câteva lucruri: dacă acceptă moștenirea, cât valorează ea și dacă împrumutul avea asigurare sau un codebitor.
Cine plătește datoriile după deces, potrivit Codului civil
Regula de bază vine din Codul civil, în vigoare din 2011. Moștenitorii care acceptă moștenirea răspund pentru datoriile celui decedat numai cu bunurile din moștenire și proporțional cu partea fiecăruia.
Un exemplu ajută. Un tată lasă în urmă un apartament evaluat la 200.000 de lei și un credit de nevoi personale de 30.000 de lei. Cei doi copii moștenesc în părți egale. Fiecare răspunde pentru jumătate din datorie, 15.000 de lei, și numai până la valoarea părții lui din apartament.
Dacă datoriile sunt mai mari decât averea, creditorii nu pot trece la salariul sau la casa moștenitorului. Ei se pot îndrepta doar spre bunurile care au venit din moștenire.
Asta e o schimbare importantă față de regulile vechi, pe care mulți oameni încă le au în minte. Înainte de 2011, cine accepta moștenirea fără precauții putea ajunge să plătească datoriile din averea proprie.
Moștenirea se poate refuza: termenul de un an
Nimeni nu e obligat să moștenească. Legea dă un termen de un an de la data decesului pentru a accepta sau a renunța la moștenire.
Renunțarea se face expres, printr-o declarație la notar, și se trece în registrul național notarial. Cine renunță nu mai primește nimic din moștenire, dar nici nu mai răspunde pentru vreo datorie.
Atenție: moștenirea se poate accepta și fără vreun act scris, prin gesturi care arată că omul se comportă ca un moștenitor. De exemplu, dacă vinde mașina celui decedat sau încasează chiria apartamentului lui, poate fi considerat că a acceptat. Cine are de gând să renunțe ar face bine să nu se atingă de bunuri până nu merge la notar.
Varianta cu renunțarea are sens când datoriile sunt evident mai mari decât ce s-a lăsat. Când nu e clar, notarul poate face inventarul bunurilor și al datoriilor înainte de orice decizie.
Ce se întâmplă cu ratele la bancă după deces
Aici contează foarte mult hârtiile semnate la acordarea creditului.
Majoritatea creditelor ipotecare și multe credite de nevoi personale au o asigurare de viață atașată. Dacă riscul de deces era acoperit, familia anunță banca, depune certificatul de deces, iar asigurătorul plătește soldul rămas, total sau parțial, în funcție de poliță. Primul pas e să cereți băncii o copie a contractului și a poliței.
Dacă la credit a semnat și un codebitor, de regulă soțul sau soția, acesta rămâne obligat să plătească mai departe. La fel și girantul. Ei nu sunt moștenitori în sensul datoriei, sunt parte din contract.
Cardurile de credit și descoperirile de cont autorizat sunt tratate ca orice altă datorie. Intră în masa succesorală. Banca le recuperează din bunurile rămase.
Dacă moștenirea nu e acceptată de nimeni și nu există asigurare, creditul nu se șterge pur și simplu. Banca poate cere executarea bunurilor rămase, iar dacă la credit există o ipotecă, apartamentul garantat poate fi vândut pentru acoperirea datoriei.
Ce se întâmplă cu banii rămași în cont după deces
Odată ce banca află de deces, de obicei din certificatul depus de familie, conturile titularului se blochează. Nimeni nu mai poate retrage bani, nici măcar cei care aveau card sau împuternicire. Mandatul dat pe cont încetează la moartea titularului, potrivit legii.
Banii din cont intră în moștenire, alături de celelalte bunuri. Ei se eliberează moștenitorilor abia după dezbaterea succesiunii la notar, pe baza certificatului de moștenitor, în cotele stabilite acolo.
Un detaliu care creează des probleme: cine scoate bani de pe cardul unei persoane decedate, chiar și cu PIN-ul primit de la ea, riscă să fie considerat că a acceptat moștenirea. În anumite situații, retragerea poate atrage și probleme mai serioase cu ceilalți moștenitori.
La soțul supraviețuitor, regula are o nuanță. Dacă banii din cont au fost strânși în timpul căsătoriei, iar soții nu au avut alt regim matrimonial, jumătate din sumă îi aparține deja soțului rămas în viață, ca bun comun. Numai cealaltă jumătate se împarte ca moștenire.
Pașii pe care trebuie să-i facă familia
Lucrurile se mișcă mai ușor dacă urmașii le iau pe rând:
- Obțin certificatul de deces de la starea civilă.
- Anunță băncile la care persoana avea conturi sau credite și cer situația exactă a soldurilor.
- Verifică dacă creditele aveau asigurare de viață și depun dosarul de daună.
- Merg la notar pentru deschiderea procedurii succesorale și pentru inventarul bunurilor și al datoriilor.
- Decid, în termenul de un an, dacă acceptă sau renunță la moștenire.
Merită ținut minte și un termen fiscal. Dacă succesiunea se dezbate în primii doi ani de la deces, moștenitorii nu plătesc impozit pe moștenire. După doi ani, se plătește un impozit de 1% din valoarea bunurilor.
Dacă nu acceptă nimeni moștenirea, ea devine vacantă și trece la comuna sau orașul unde se aflau bunurile. Și autoritatea locală răspunde de datorii tot numai în limita a ceea ce primește.
Concluzia practică e simplă. Datoriile unui om rămân legate de averea lui, nu de buzunarul copiilor. Familia are însă un an la dispoziție și câteva acte de verificat ca să fie sigură de asta.
