Cohuț Cristina
Helmut Duckadam, fostul portar al Stelei în 1986, a lăsat o amprentă de neșters în istoria fotbalului românesc. După o carieră relativ scurtă, marcată de accidentări, Duckadam a reușit să devină simbolul unei întregi generații, datorită celui mai emblematic moment din cariera sa: apărarea a patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla.
În ciuda faptului că naționala României nu l-a chemat niciodată la un turneu major, Duckadam rămâne un nume de referință în fotbalul internațional. Pe lângă realizările sale profesionale, povestea sa este marcată și de o perioadă în care regimul comunist din România a încercat să „românizeze” numele său, reflectând tensiunile etnice din acea perioadă.
Cariera unui portar legendar
Helmut Duckadam s-a născut în Semlac, județul Arad, într-o familie cu rădăcini etnice diverse. Tatăl său, Josef Duckadam, era de origine șvabă bănățeană, în timp ce mama sa, Elisabeta Kálmán, provenea dintr-o familie maghiară.
Chiar dacă Duckadam avea toate calitățile pentru a deveni un mare fotbalist, accidentările i-au limitat cariera, iar convocările la echipa națională ale României au fost aproape inexistente, ceea ce reprezenta o mare nedreptate pentru un jucător de valoarea sa.
Momentul de glorie al carierei sale a venit în 1986, atunci când Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni, iar Duckadam a devenit eroul finalei de la Sevilla.
Într-un meci de neuitat împotriva echipei catalane Barcelona, Duckadam a apărat patru lovituri de departajare, aducând Stelei primul trofeu european din istorie.
Acesta a fost apogeul unei cariere în care Duckadam a demonstrat nu doar talent și abilități tehnice remarcabile, dar și o mentalitate de fier, care l-a consacrat în inimile fanilor și în Cartea Recordurilor.
Românizarea numelui în perioada comunistă
Cu toate că Duckadam a ajuns să fie un simbol al fotbalului românesc, povestea numelui său este o reflexie a vremurilor dificile din perioada comunistă.
Regimul național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu era cunoscut pentru politica sa de a „româniza” numele minorităților etnice, în special în cazul sportivilor și al altor figuri publice.
Astfel, numele „Duckadam” a fost modificat în „Ducadam” – o schimbare ce reflecta dorința autorităților de a sublinia apartenența etnică la statul român.
Această practică nu era limitată doar la fotbaliștii de etnie germană, ci se aplica și altor jucători din minoritățile etnice din România. Exemple precum Laszlo Nagy, care devenea Vasile Mare, sau Szekely, care se transforma în Dan Daniel, sunt doar câteva dintre numeroasele modificări la care recurgeau autoritățile.
Schimbările de nume erau un semn al opresiunii etnice și al încercării de a șterge orice urmă a diversității culturale.
O legătură între etnie și cariera lui Duckadam
Chiar și în contextul acestor schimbări impuse, Duckadam a rămas o personalitate puternică, iar impactul său în fotbal a rămas intact.
În ciuda presiunilor și a tentativelor de a-l face să adopte o identitate mai „românească”, Duckadam a continuat să-și urmeze calea profesională cu o determinare deosebită.
Cariera sa a fost însă una marcată de o singură mare realizare internațională, ceea ce îl face și mai remarcabil: faptul că, în ciuda absenței sale din națională, Duckadam a rămas în amintirea românilor ca un simbol al fotbalului românesc.
După retragerea din activitate, Duckadam a rămas aproape de lumea fotbalului, implicându-se în diverse proiecte și devenind o voce respectată în cadrul fostei sale echipe, Steaua București.
Chiar și în fața greutăților și a dispariției din prim-planul național al fotbalului, Duckadam a reușit să construiască o moștenire ce va trăi pentru totdeauna în memoria fanilor.
Legendele nu mor niciodată
Helmut Duckadam a fost un portar al cărui nume va rămâne întotdeauna asociat cu reușita din finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, dar și cu o carieră marcată de conflictele politice și etnice din perioada comunistă.
Moartea sa la vârsta de 65 de ani reprezintă o pierdere enormă pentru fotbalul românesc, dar și pentru toți cei care au admirat performanțele sale în teren și în afaceri.
Duckadam nu a fost doar un portar extraordinar, ci și un simbol al luptei împotriva sistemului și al perseverenței într-o perioadă dificilă. Moștenirea sa va trăi mereu, iar numele său va rămâne legat de una dintre cele mai mari realizări ale fotbalului românesc.
