Miruna Purcel
Descântecul reprezintă unul dintre cele mai vechi și misterioase obiceiuri, considerat a fi un remediu împotriva unor superstiții ancestrale. Acest ritual are rolul de a proteja împotriva deochiului și a altor influențe negative. Iată puterea și semnificația descântecului, precum și tradițiile care îl înconjoară.
Descântecul și credințele în deochi
Cei care cred cu tărie în existența superstițiilor înțeleg și fenomenul deochiului, considerând că acesta poate afecta starea de sănătate a unei persoane. De obicei, deochiul este asociat cu sentimente precum invidia sau uimirea excesivă. Tradițional, se crede că o persoană afectată de deochi poate resimți simptome precum dureri de cap sau stări de rău. Pentru a contracara aceste efecte, mai ales în zonele rurale, oamenii se bazează pe puterea unui descântec.
Descântecul ca moștenire orală și remediu protector
Descântecul este considerat a fi un remediu protector împotriva influențelor negative și se transmite de-a lungul generațiilor. Această practică este menită să fie rostită de către o persoană cu dar, iar transmiterea se face exclusiv pe cale orală, evitând înregistrarea sa pe hârtie. Se crede că învățarea unui descântec prin citirea sa de pe hârtie nu ar aduce aceeași eficacitate. Acest ritual reprezintă o parte importantă a tradiției culturale, iar învățarea sa este restricționată până când un individ dobândește descântecul prin intermediul unei persoane cu experiență.
Ce trebuie să rostești când ești deochiat
Descântecul nu se limitează doar la contracararea deochiului, ci este folosit și pentru a alunga spiritele malefice sau a preveni necazurile. Prin urmare, cei în vârstă recită descântece specifice, menite să alunge spiritele rele și să asigure protecția locuințelor și a celor dragi. Iată câteva dintre cele mai cunoscute formule pentru a vă proteja de deochi și alte influențe negative:
„Sting toate strigările, Toate pociturile Cum se sting tăciunii Să se stingă deochiul Toate căscaturile, Toate uităturile Sting ochii cei răi din cale Și gurile cele rele Să n-aibă la ce se uita Să n-aibă la ce striga Și să treacă de grija lui (se spune numele persoanei deochiate)”
„Fugi deochi dintre ochi, Dintre gene și sprâncene, Din față, din corp și mână, Din picioare, mațe și oase, Duceți-vă peste nouă mări și nouă țări, Că acolo vă asteaptă Noua fete de împărat Cu mese întinse Și cu fripturi aprinse, și când s-o deochea mâța și câinele Atunci să se mai deoache (numele), Atunci și nici atunci.”.
