Ene Valentina
Limba română se evidențiază ca una dintre cele mai complexe limbi din lume. Cu toate că nouă, vorbitorilor nativi, ni se pare extrem de ușoară, este important să ne amintim că exprimarea greșită sau cunoașterea insuficientă a acestei limbi ne poate aduce probleme chiar și celor mai învățați vorbitori nativi.
În cadrul limbii române, există cuvinte care creează dificultăți chiar și pentru vorbitorii nativi, iar printre acestea se numără și verbul „a scrie”. Această complexitate derivă din faptul că acest verb este folosit sub două forme distincte: „scrii” sau „scri”. Vorbitorii limbii române, inclusiv nativii, fac frecvent greșeli în scriere, iar verbul „a scrie” se numără printre exemplele acestora.
Cum se scrie corect: „scrii” sau „scri”
Este posibil ca, de-a lungul timpului, să ne fi confruntat cu situații în care am observat că cineva scrie greșit din punct de vedere gramatical. În astfel de momente, instinctul de profesor din noi s-a trezit și am simțit dorința de a-i învăța pe ceilalți cum să scrie corect în limba română.
Verbul „a scrie” a fost adesea folosit greșit, atât de către elevi și liceeni, cât și de către adulți care au absolvit școala cu mulți ani în urmă. Cu toate acestea, trebuie să clarificăm că regulile de conjugare ale acestui verb sunt destul de simple.
Forma „scri” este complet greșită și nu există în limba română. Forma corectă a verbului „a scrie” este „scrii”. Această regulă se aplică atât la formele afirmative, cât și la cele negative ale verbului. De exemplu, avem construcția „tu să scrii/să nu mai scrii”. Aceeași regulă se aplică și verbului „a înscrie”. Radicalul acestuia este „înscri”, iar terminația se adaugă în funcție de persoana la care se conjugă verbul: „tu înscrii/el înscrie/noi înscriem/voi înscrieți, ei înscriu” etc.
Formele corecte ale verbului „a fi”
Dacă discutăm despre aspecte gramaticale, este important să înțelegem când se folosește cuvântul „fi” cu un singur „i” și când se folosește cu doi „i”. În cazul acestui cuvânt, trebuie să reținem că doar la imperativul negativ, „fi” se scrie cu un singur „i” (exemplu: „Nu mai fi trist!”). În restul cazurilor, indiferent dacă îl folosim în formă afirmativă sau negativă, „fi” se scrie cu doi „i”. Astfel, atunci când conjugăm la viitor, „fi” are un singur „i” (exemple: „voi fi/vei fi/va fi/vom fi/vor fi/veți fi”).
Mai mult decât atât, la modul condițional prezent, conjugarea se face exact ca la modul viitor, adică „fi” se folosește cu un singur „i” (exemple: „aș fi/ai fi/ar fi/am fi/ați fi/ar fi”). Conjunctivul prezent devine puțin mai complicat, deoarece vom folosi „fi” cu un singur „i”, dar și cu doi „i” (exemple: „eu să fiu/tu să fii/el să fie/noi să fim/voi să fiți/ei să fie”). Modul conjunctiv perfect folosește „fi” cu un singur „i” (exemple: „eu să fi fost/tu să fi fost/el să fi fost/noi să fi fost/voi să fi fost/ei să fi fost”).
