Un preot s-a răsculat împotriva măsurilor de austeritate anunțate de Guvern. Părintele Daniel Avram a taxat dur toate lucrurile care se întâmplă în viața politică din România.
„Dacă cei din Parlament ar avea frică de Dumnezeu și ar avea milă de cei săraci, cum ar arăta țara asta?” Strigătul de furie al unui preot
Părintele Daniel Avram a adus în discuție nevoia de integritate și spiritualitate în rândul liderilor societății, într-o lume marcată adesea de corupție și injustiție. În viziunea sa, dacă liderii politici și cei care au puterea de a modela destinele națiunilor ar fi ghidați de o temere autentică de Dumnezeu și de compasiune pentru cei defavorizați, societatea ar arăta diferit.
„Dacă cei din Parlament ar avea frică de Dumnezeu și ar avea milă de cei săraci, dacă cei care conduc lumea aceasta și judecă lumea aceasta și nu ar fi orbiți de nedreptate și de bani și ar face cu adevărat dreptate nu dreptatea făcută pe bani, pe mită…cum ar arăta țara aceasta? Dar toate acestea, spune părintele Iosif, numai când oamenii ajung să-l cunoască pe Dumnezeu. Sunt lucruri străine de lume. Lumea nu are nevoie de așa ceva, de o astfel de Evanghelie. Lumea are nevoie de o Evanghelie care să le îngăduie cu de toate care să-i acopere, care să nu-i spune omului că lucrurile acestea sunt păcat înaintea lui Dumnezeu”, a spus părintele Daniel Avram într-o predică pe Tiktok.
@spre.patria.cereasca Ce vrea lumea? Părintele Daniel Avram Predica completă – https://youtu.be/MqkS3eVMM_8?si=lijjN-QwMg4qIKii #mantuire #parinteleiosiftrifa #oasteadomnului ♬ original sound – Spre.Patria.cerească
Conform spuselor sale, există o disonanță clară între nevoile spirituale autentice ale oamenilor și ceea ce lumea promovează astăzi. Multe dintre problemele sociale și politice actuale ar putea fi atenuate sau chiar eliminate dacă liderii ar adopta și ar promova o conduită morală și spirituală autentică, bazată pe valorile creștine fundamentale de justiție, empatie și integritate.
Părintele Daniel Avram aduce astfel în prim-plan o întrebare esențială: cum ar arăta lumea dacă liderii ei ar fi cu adevărat dedicați binelui comun, nu doar intereselor personale sau materiale? Mesajul său este un apel la introspecție și la o schimbare radicală a priorităților, atât în rândul individual, cât și la nivel colectiv.
Într-o altă predică, părintele Daniel Avram a vorbit despre pomenirea morților.
„Exista credința asta total greșită care nu este a Bisericii, care nu aparține ortodoxiei care nu aparține Bibliei că mortul mănâncă. V-o spun după învățătură Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: Mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie! Și de aceea vedeți cum răspunde omul când îi dai ceva de pomană: Bogdaproste. Știți ce înseamnă bogdaproste? „Boje, boje” în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, în numele Domnului însemna. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, nu pentru că mănâncă Gheorghe, nu mai mănâncă…îi dau o țuiculiă că îi plăcea, dați-i și un pachet de țigări”, a spus Preotul Daniel Avram de la Mănăstirea Turbați pe Tiktok.
Darea de pomană reprezintă un gest profund în multe culturi și religii, variind de la oferirea de alimente precum pâine, fructe sau mâncăruri gătite, până la donații de bani sau obiecte. Acest act de generozitate nu se limitează doar la ajutorarea săracilor, ci se extinde și către vecini, prieteni și membri ai comunității, subliniind valori de împărtășire și unitate.
În creștinism, pomană aduce împreună comunitatea, reflectând o tradiție de ospitalitate și sprijin mutual. În Islam, conceptul similar este „sadaqah”, care nu doar că ajută pe cei în nevoie, dar are și o dimensiune spirituală importantă pentru cel care dă. În hinduism, actul de a oferi hrană și alte donații este văzut ca un mijloc de a acumula merit karmic, beneficiind atât pe dătător cât și pe receptor.
Astfel, practica dării de pomană se manifestă universal, având forme diverse și semnificații profunde, încurajând generozitatea și recunoștința reciprocă în diverse contexte culturale și spirituale. Această tradiție subliniază importanța comuniunii și sprijinului comunitar, fiind o expresie a umanității și empatiei care transcende granițele religioase sau culturale.