Saghin Sabrina
Deși Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, data exactă a nașterii lui Iisus Hristos rămâne incertă. Chiar și în ciuda faptului că această zi este simbolic fixată în calendarul creștin, nu există dovezi istorice clare care să confirme exactitatea acesteia.
De fapt, mulți cercetători și teologi consideră că Iisus Hristos s-ar fi născut într-o perioadă mai caldă a anului, posibil în lunile primăverii sau chiar toamna. Totuși, tradiția religioasă a ales data de 25 decembrie ca moment al nașterii Mântuitorului, iar această dată a fost păstrată de-a lungul veacurilor.
Data de naștere a lui Iisus Hristos
Pentru a înțelege mai bine de ce 25 decembrie a fost ales ca dată a nașterii lui Iisus, trebuie să privim înapoi la contextul istoric al acelei perioade. Evenimentul Nașterii Domnului a avut loc la sfârșitul domniei regelui Irod, care a murit în 4 î.Hr., iar în funcție de acest detaliu, cercetătorii estimează că Iisus s-ar fi născut cu câțiva ani înainte de această dată. De fapt, istoricul Iosif Flaviu menționează moartea lui Irod în legătură cu o eclipsă de lună din martie 4 î.Hr., ceea ce sugerează că nașterea lui Iisus ar fi avut loc înainte de această dată, poate chiar în anul 5 î.Hr.
Acest detaliu istorico-astronomic a condus la ipoteza că luna martie ar putea fi perioada în care Iisus s-a născut. Astfel, deși 25 decembrie este ziua consacrată de Biserică, cercetătorii nu pot confirma cu certitudine acest lucru, iar data nașterii rămâne mai degrabă un simbol decât un fapt istoric precis.
În plus, chiar și în Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Nașterii Domnului nu a fost sărbătorită de-a lungul istoriei în aceleași condiții. În primele secole ale creștinismului, în Răsărit, nașterea lui Iisus era celebrată pe 6 ianuarie, în aceeași zi cu Botezul Domnului. De altfel, până în secolul al IV-lea, această dată se regăsea în calendarul creștin răsăritean. Tot în această perioadă, la 25 decembrie, creștinii din Apus sărbătoreau „Teofania” sau Arătarea Domnului, o festivitate legată de botezul lui Iisus în râul Iordan. Abia după anul 375, sărbătoarea Nașterii Domnului a fost separată de cea a Botezului și a fost fixată oficial pe 25 decembrie la Roma și în alte părți ale creștinătății apusene.
Simbolismul datei de 25 decembrie
De ce, totuși, 25 decembrie a fost aleasă pentru a celebra nașterea lui Iisus Hristos? Unii istorici sugerează că acest lucru a fost un răspuns direct la festivitățile păgâne de la acea vreme. În perioada în care Imperiul Roman se întindea pe vast teritorii, în special în rândul soldaților romani și al populației din regiunile orientale, 25 decembrie marca festivitatea „Dies natalis Solis invicti” (Nașterea Soarelui Invincibil), o sărbătoare dedicată zeului păgân Sol.
Așadar, pentru a combate aceste culturi păgâne, Biserica a ales să lege Nașterea Domnului de această dată, transformând astfel semnificația zilei într-una creștină. În acest fel, Biserica a reușit să sublinieze simbolismul nașterii lui Hristos, asociat cu venirea Luminii în lume, printr-o corelație între Soare și Mântuitorul lumii.
Steaua de la Betleem, care a ghidat magii către ieslea unde s-a născut Iisus, a fost, de asemenea, un subiect de mare interes. Unii cercetători au avansat ipoteza că această „stea” ar fi fost o cometă care a trecut pe cer în aprilie 5 î.Hr., în timp ce alții susțin că a fost vorba despre o conjuncție rară a planetelor Jupiter și Venus, care ar fi avut loc pe 17 iunie al aceluiași an. Indiferent de natura fenomenului ceresc, acest simbol al stelei este legat de nașterea unui Împărat divin, care aduce salvarea omenirii.
„Cât priveşte istoricul sărbătorii Naşterii Domnului, se ştie că în Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul Domnului, adică la 6 ianuarie; această dublă sărbătoare era numită în genere sărbătoarea Arătării Domnului (Teofania şi Epifania). Se credea că Domnul Iisus Hristos S-a născut în aceeaşi zi a anului în care mai târziu, peste treizeci de ani, S-a botezat”, scria Patriarhul Daniel în 2013, în volumul „Daruri de Crăciun – înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului”.
Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost separată de cea a Botezului, serbându-se Iu 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379. În prima jumătate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie, ca dată a sărbătorii Naşterii Domnului, a fost introdusă şi în Biserica Alexandriei şi apoi a Ierusalimului, generalizându-se în aproape toată creştinătatea răsăriteană. Numai armenii serbează până astăzi Naşterea Domnului tot la 6 ianuarie, împreună cu Botezul Domnului”, arată PF Daniel.
Deși data de 25 decembrie nu este, din punct de vedere istoric, ziua reală a nașterii lui Iisus Hristos, aceasta a fost aleasă de Biserică pentru a marca nașterea Mântuitorului într-un mod simbolic. Crăciunul rămâne o sărbătoare importantă pentru creștini, nu doar datorită datei sau contextului istoric, ci mai ales pentru semnificația sa spirituală. Ceea ce contează cu adevărat este păstrarea în suflet a învățăturilor lui Iisus Hristos și trăirea acestora în viața de zi cu zi. Nașterea Domnului rămâne un simbol al iubirii, speranței și al înnoirii, valori care trebuie perpetuate în fiecare an, în inimile celor care sărbătoresc Crăciunul.
