De ce preotul „umblă cu icoana” înainte de Crăciun

Iată de ce preotul „umblă cu icoana” înainte de Crăciun și când a apărut această tradiție. Mergerea cu icoana este nu doar un act misionar, dar și o colindă, spun preoții.

De ce preotul „umblă cu icoana” înainte de Crăciun

Sunt multe tradiții de Crăciun, printre care și cea a umblatului cu icoana. Este vestirea unei mari bucurii, adică a Nașterii Domnului, pe străzi, pe ulițe, prin curți și prin case, este un fel de slujbă în afara zidurilor bisericii, spun preoții.

Umblatul cu icoana pentru a vesti Nașterea Domnului este o rânduiala foarte veche, care ar data încă din primele secole ale creștinismului, încă de pe când sărbătoarea Nașterii Domnului și cea a Bobotezei se sărbătoreau împreună în ziua de 6 ianuarie, potrivit crestinortodox.ro.

Mergerea cu icoana este, așadar, un act misionar, dar și o colindă, spun preoții.

Nu este o zi anume când preotul începe să facă asta. În funcție de mărimea parohiei, acest obicei începe mai devreme sau mai târziu. De exemplu, la sate, poate începe și cu două zile înainte de Crăciun, dar la orașe, unde parohiile sunt mai mari și credincioșii mai numeroși, preoții încep chiar și cu o săptămână mai devreme de Crăciun, potrivit sursei menționate mai sus.

Icoana trebuie să fie aceea a Nașterii Domnului, iar preotul, îmbrăcat cu epitrahilul pe el, pornește împreună cu un dascăl la drum, cântă Troparul Nașterii Domnului și oferă credincioșilor să sărute icoana. Preotul intră în casele oamenilor și îi binecuvântează, întărind astfel legătura cu comunitatea lui.

Despre Icoana Nașterii Domnului

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane ale Bisericii în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).

Forma actuală a icoanei Nașterii Domnului (cu foarte puține variații), datează din secolul al XV-lea, deși se bazează pe surse mult mai vechi, ca profețiile Vechiului Testament, relatările din Noul Testament și din Protoevanghelia lui Iacov, a relatat doxologia.ro.

Icoana este împărțită în trei registre, care la rândul lor sunt împărțite în trei părți astfel, potrivit sursei menționate mai sus:

 1.  Registrul superior simbolizează lumea cerească:

• Stânga ‒ Îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu;
• Centru ‒ Steaua cu raza călăuzitoare și muntele cu stâncile lui aspre;
• Dreapta ‒ îngerul care vestește păstorilor Nașterea Domnului.

 2.  Registrul central simbolizează unirea dintre divin și uman:

• Stânga ‒ magii care aduc daruri Pruncului;
• Centru ‒ Pruncul Hristos, Maica Domnului, peștera, ieslea, boul și asinul;
• Dreapta ‒ păstorii.

 3.  Registrul inferior simbolizează umanitatea:

• Stânga ‒ Dreptul Iosif șezând îngândurat;
• Centru ‒ diavolul deghizat într-un păstor;
• Dreapta ‒ moașele Salomeea și Zelemi spălând Pruncul.