Mirela Loșniță
De fiecare dată când fiul lui venea în vizită, soțul meu îmi cerea să dispar din propria casă ca să-i fac pe plac fostei lui soții, până într-o zi, când nu am mai urmat planul. Credeam că mariajul meu cu Scott era clădit pe o fundație solidă. După doi ani de relație, ne-am căsătorit, iar în acea perioadă ajunsesem să-l cunosc pe fiul lui de 6 ani, Ben.
De fiecare dată când fiul lui venea în vizită, soțul meu îmi cerea să dispar din propria casă
Băiatul era dulce și timid, cu păr blond ca al tatălui său și un zâmbet care putea topi gheața. La început, mama lui, Patricia, nu părea deranjată de prezența mea. Ba chiar, la predarea băiatului, obișnuia să stea de vorbă cu mine despre jobul meu ca profesor de liceu.
„Ești foarte bună cu Ben,” mi-a spus odată, privindu-l cum îmi arăta ultima lui construcție Lego. „E minunat că are încă o influență pozitivă în viața lui.”
Totul s-a schimbat după nuntă. Patricia a devenit distantă, iar la câteva luni după căsătorie, Scott mi-a dat o veste greu de digerat.
Era o seară liniștită de marți, primăvară.
Eu pregăteam cina, iar el se chinuia să repare un mâner de dulap rupt cu o zi înainte. Deodată, și-a dres glasul, iar eu m-am întors către el, ridicând o sprânceană.
„Iubito, cred că ar fi mai bine dacă ai merge la părinții tăi în weekenduri,” a spus el, fără să mă privească.
Am clipit nedumerită. „Ce? De ce?”
Scott a oftat, făcând câțiva pași prin bucătărie. „Patricia nu mai vrea ca Ben să fie în preajma ta. Spune că l-ar putea deruta. Dacă află că petreci timp cu el, va face lucrurile dificile pentru mine. Vreau doar liniște.”
Am lăsat cuțițul din mână și mi-am sters palmele pe un prosop de bucătărie.
„Nu înțeleg,” am spus. „Ben și cu mine ne înțelegem de minune. Weekendul trecut am făcut experimente științifice. Era atât de entuziasmat de vulcanul pe care l-am construit! Și adoră mâncarea mea.”
„Știu, știu…” a spus Scott, trecându-și mâna prin părul grizonat. „Doar că acum, că suntem căsătoriți, Patricia nu vrea ca el să te vadă ca pe o mamă. Amenință că, dacă nu respectăm asta, îmi va reduce timpul cu Ben.”
Am înghițit greu. „Deci soluția ta este să-ți dai soția afară din propria casă?”
„Nu să te dau afară,” a spus el repede. „Doar să faci o pauză în weekenduri. Vizitează-ți părinții. Știu că le-ar plăcea să te vadă mai des.”
Ceva nu era în regulă, dar nu voiam să fiu motivul pentru care Scott pierdea timp cu fiul lui. Așa că am acceptat.
Asta a însemnat că, însemnat că în fiecare vineri, îmi făceam bagajele și plecam la ai mei. Mama a fost prima care a simțit că ceva nu era în regulă.
„De ce TU ești cea care pleacă?” m-a întrebat, încruntându-se.
„E doar temporar,” am mințit eu.
Dar weekendurile s-au transformat într-o rutină, iar lunile au trecut. Până când, într-o vineri, am decis să rup acest ciclu. Am făcut cale întoarsă spre casă și, când am intrat, mi s-a făcut stomacul ghem.
Ben nu era acolo.
În schimb, pe canapea, Patricia se tolănise lângă Scott, purtând pijamalele mele cele noi.
„Ce naiba se întâmplă aici?” am întrebat furioasă.
Scott s-a ridicat speriat. „Marilyn! Tu trebuia să fii la părinții tăi.”
Patricia a zâmbit triumfător. „Se pare că cineva n-a urmat planul.”
Atunci am realizat adevărul. Ben nu fusese niciodată motivul acestui aranjament. Totul fusese un pretext pentru ca Scott și Patricia să-și mai dea o șansă.
Am scos telefonul și am dat play la o înregistrare cu Scott spunând: „Te iubesc, Marilyn. Patricia e doar egoistă. Fac asta doar până când Ben va fi mai mare. Apoi ne vom gândi la propriii noștri copii.”
Patricia l-a privit furioasă. „Deci m-ai mințit? Păcat de tine.” Apoi, i-a aruncat un papuc în față și a plecat.
Scott a rămas singur, iar eu am făcut singurul lucru logic: i-am aruncat toate lucrurile pe geam.
„Ieși din viața mea!” am strigat.
Când am închis ușa, am simțit pentru prima dată că nimeni nu mă va mai da afară din casa mea vreodată.
