Roxana
Mirela a fost dintotdeauna o fată muncitoare, obișnuită cu greutățile vieții la țară. Crescută într-o familie modestă, a învățat de mică ce înceamnă responsabilitatea: munca la câmp, grija pentru animale și greutatea snopilor de iarbă pe umeri. Dar, dincolo de viața aspră, Mirela avea un dar: o minte strălucitoare, o sete de cunoaștere care o deosebea de ceilalți copii din sat.
Profesorii școlii o remarcaseră încă din primii ani. În timp ce alți abia treceau clasa, ea avea doar note de 10. Citea orice carte găsea, absorbind fiecare cuvânt cu pasiune. „Fata asta merita mai mult decât să rămână la sapă,” spunea deseori învățătoarea sa părinților. Dar căile vieții nu sunt mereu drepte.
Un vis prea departe
Când a terminat liceul ca șefă de promoție, cu o medie impecabilă, Mirela avea un singur vis: să devină avocat. Dar visurile nu se hrănesc doar cu dorințe. Chiar dacă o bursă ar fi acoperit taxele de școlarizare, traiul într-un oraș mare precum Bucureștiul era de neatins pentru familia ei. Părinții ei munceau din greu pentru a pune mâncare pe masă, dar mai mult de-atât nu puteau oferi.
„Poate anul viitor, draga mamei,” o mângâia mama sa, dar Mirela știa că anul viitor va fi la fel de greu. Fiecare zi care trecea îndepărta tot mai mult visul ei.
O oportunitate neașteptată
Totul s-a schimbat într-o zi când, răsfoind ziarul adus de vecinul lor, a văzut un anunț neobișnuit. Un domn din București căuta o menajeră, dar nu orice fel de menajeră: aplica doar cineva care terminase recent liceul. Salariul era de trei ori mai mare decât orice altă ofertă.
Mirela și-a convins cu greu părinții să o lase să plece. „Bucureștiul e departe, fata mea,” îi spunea mama, cu lacrimi în ochi. „Și e plin de pericole pentru o fată tânără.” Dar Mirela știa că era singura ei șansă.
Drumul spre necunoscut
Cu o valiză mică și inima plină de emoții, a pornit spre București. Când a ajuns la vila impunătoare unde urma să lucreze, s-a simțit copleșită de luxul din jur. Mobilier elegant, tablouri scumpe, o grădină imensă – toate erau departe de realitatea satului ei.
Domnul Adrian Vasilescu, angajatorul ei, era un bărbat impunător, cu o privire atentă și o voce calmă. I-a explicat atribuțiile: curățenie, gătitul micului dejun și al cinei, călcatul hainelor. Dar, ceea ce o intrigase pe Mirela, a fost condiția angajării.
„De ce ați specificat că vreți pe cineva care tocmai a terminat liceul?” l-a întrebat, curajoasă.
Domnul Adrian a privit-o fix, apoi a răspuns scurt: „Am motivele mele.”
Un secret dezvăluit
De-a lungul săptămânilor, Mirela s-a dovedit nu doar muncitoare, ci și extrem de inteligentă. Într-o seară, a fost surprinsă citind o carte de drept constituțional din biblioteca domnului Adrian.
„Înți place cartea?” a întrebat el, făcând-o să tresară.
De atunci, au început să discute. Mirela i-a povestit despre visul ei de a deveni avocat, despre greutățile familiei sale. Într-o seară, domnul Adrian i-a dezvăluit motivul real pentru care o angajase.
„Aveam o fiică, Alexandra. Era exact ca tine. Se pregătea pentru Facultatea de Drept, dar a murit într-un accident acum trei ani. De atunci, casa asta a fost pustie. Căutam pe cineva care să aducă puțin din energia ei înapoi.”
Mirela l-a ascultat cu ochii întristați. A înțeles că, într-un fel, soarta o adusese acolo nu doar pentru ea, ci și pentru acest om care avea nevoie de cineva care să umple un gol imens.
O surpriză neașteptată
După mai multe luni de prietenie și respect reciproc, domnul Adrian a luat o decizie care i-a schimbat viața Mirelei.
„Nu vreau să aștepți doi ani pentru a strânge bani de facultate. Te-am înscris la Facultatea de Drept. Vei începe luna viitoare.”
Mirela a rămas fără cuvinte. „Dar… de ce?”
„Pentru că meriți. Și pentru că Alexandra ar fi vrut să ajut un om ca tine.”
Părinții Mirelei au venit la București să discute detaliile. Domnul Adrian i-a primit ca pe propriii săi prieteni. Tatăl Mirelei a ajutat la grădinărit, iar mama ei i-a învățat rețete tradiționale.
Mirela a absolvit Facultatea de Drept ca șefă de promoție. A devenit o avocata renumită, dedicându-se apărării drepturilor celor nevoiași. A fondat o asociație în memoria Alexandrei, oferind burse tinerilor talentați din medii defavorizate.
Domnul Adrian, odată un om singuratic, și-a găsit un nou scop în viață prin sprijinul oferit Mirelei. Iar ea, fata de la țară care visase să schimbe lumea, și-a transformat visul într-o realitate care depășea orice așteptare.
