C Stefania
În procesul de obținere a permisului de conducere sau în activitatea de șofat, mulți conducători auto se confruntă cu confuzia între două semne rutiere esențiale: „Oprirea interzisă” și „Staționarea interzisă”. Fiecare are regulile sale de urmat, una fiind mai dură decât alta.
Pentru fiecare se pot aplica amenzi contravenționale în cazul nerespectării semnalizării lor în locurile în care sunt amplasate. Puțini sunt însă cei care știu să le diferențieze, ori care sunt diferențele de restricție.
Ce reprezintă cele două semne rutiere
Semnul rutier „Oprirea interzisă” și semnul rutier „Staționarea interzisă” sunt ambele menite să reglementeze modul în care autovehiculele se pot opri sau staționa într-o anumită zonă. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între cele două.
Oprirea interzisă
Semnul rutier „Oprirea interzisă” indică faptul că șoferii nu au voie să oprească autovehiculele în zona respectivă. Oprirea este definită ca o acțiune temporară și scurtă, în care autovehiculul se oprește pentru a îndeplini o anumită acțiune, cum ar fi încărcarea sau descărcarea rapidă a pasagerilor sau a bunurilor. Durata oprii nu trebuie să depășească 5 minute conform legislației rutiere.
„Art. 142. – Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
a) în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă”;
b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după acestea;
c) pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, precum şi pe viaducte;
d) în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi dupa acestea;
f) în intersecţii, inclusiv cele cu circulaţie în sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 25 m de colţul intersecţiei; \
g) în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şi la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;
i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;
j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificaţiile „Drum îngustat”, „Prioritate pentru circulaţia din sens invers” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”;
k) pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
l) pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, dacă circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres şi a celor naţionale europene (E);
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor;
o) pe pistele pentru biciclete;
p) în locurile unde este interzisă depăşirea.”
Staționarea interzisă
Pe de altă parte, semnul rutier „Staționarea interzisă” interzice șoferilor să staționeze autovehiculele în zona respectivă. Staționarea implică parcarea autovehiculului într-un anumit loc pentru o perioadă mai lungă de timp, fără un scop imediat, precum oprirea rapidă pentru a lăsa sau a ridica pasageri sau bunuri.
Art. 143. – Se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor:
a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zona de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă” şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării;
c) pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice;
e) în pante şi în rampe;
f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternantă”, în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul cu semnificaţia „Zona de staţionare cu durată limitată” peste durata stabilită.”
Diferențele și interpretările
Principala diferență între oprire și staționare constă în durata de imobilizare a vehiculului. O altă distincție importantă este locul în care este permisă oprirea sau staționarea. În afara localităților, oprirea sau staționarea voluntară a autovehiculelor se face doar în afara părții carosabile, iar în interiorul localităților, pe străzile cu sens unic, oprirea sau staționarea voluntară este permisă și pe partea stângă, cu condiția ca să rămână liberă cel puțin o bandă de circulație.
Înțelegerea diferențelor dintre semnele rutiere „Oprirea interzisă” și „Staționarea interzisă” este crucială pentru respectarea regulilor de circulație și pentru evitarea contravențiilor. Oprirea și staționarea sunt două acțiuni distincte, iar cunoașterea corectă a lor poate contribui la siguranța și fluiditatea traficului rutier.
