Nicolescu Daniela
De-a lungul timpului, cinci personalități de origine română au fost laureate cu Premiul Nobel, una dintre cele mai înalte distincții acordate în lume pentru contribuții excepționale în domeniile științei, literaturii și păcii. Este vorba despre George Emil Palade, Ioan Moraru, Elie Wiesel, Herta Müller și Ștefan W. Hell. Dintre aceștia, doar Ioan Moraru se afla în România în momentul primirii premiului, ceilalți emigrând înainte de consacrarea lor internațională.
George Emil Palade – românul care a schimbat biologia celulară
Născut pe 19 noiembrie 1912, la Iași, George Emil Palade a fost fiul unei familii de profesori. După terminarea studiilor la Facultatea de Medicină din București, a decis să plece în Statele Unite în 1946, unde și-a început cariera la prestigioasa Universitate Rockefeller din New York.
Specialist în biologie celulară, Palade a adus contribuții majore în înțelegerea structurii și funcțiilor celulei. În 1974, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, alături de belgienii Albert Claude și Christian de Duve, pentru descoperirile legate de organizarea funcțională a celulei, care au pus bazele biologiei celulare moderne.
De-a lungul carierei sale, George Emil Palade a fost considerat un vizionar al medicinei moderne. A rămas în SUA, unde a trăit până la vârsta de 96 de ani, decedând pe 8 octombrie 2008, în California.
Ioan Moraru – singurul laureat aflat în România la momentul premiului
Medicul Ioan Moraru s-a născut pe 8 septembrie 1927, la Dârlos, în județul Sibiu. El este singurul român care a primit Premiul Nobel în timp ce se afla încă în țară, fără a emigra. În 1985, Moraru a fost distins, alături de sovieticul Mihail Kuzin și de americanul Bernard Lown, cu Premiul Nobel pentru Pace, în calitate de membru al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”.
Cei trei savanți au realizat un studiu complex privind consecințele unui război nuclear asupra omenirii, atrăgând atenția comunității internaționale asupra pericolului global al armelor atomice.
Tragic este faptul că regimul comunist din România i-a interzis lui Moraru să participe la ceremonia de decernare a premiului de la Oslo. Medicul a murit la București, pe 20 decembrie 1989, chiar în timpul Revoluției Române.
Elie Wiesel – supraviețuitorul Holocaustului care a devenit simbolul păcii
Elie Wiesel, născut la 30 septembrie 1928 la Sighetu Marmației, într-o familie de evrei, a trăit una dintre cele mai dramatice experiențe ale secolului XX. În 1944, a fost deportat împreună cu familia sa la lagărul de exterminare de la Auschwitz, unde și-a pierdut părinții și una dintre surori.
După eliberare, în 1945, Elie Wiesel s-a stabilit în Franța, apoi în Statele Unite, unde a devenit scriitor și activist pentru drepturile omului. Cea mai cunoscută carte a sa, „Noaptea”, este o relatare tulburătoare despre ororile trăite în lagărele naziste.
În 1986, Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru lupta sa neobosită împotriva intoleranței, a antisemitismului și a violenței. A fost descris de Comitetul Nobel drept „un mesager al umanității”. A trăit până în 2016, fiind considerat una dintre cele mai importante voci morale ale secolului XX.
Herta Müller – vocea exilului și a libertății
Scriitoarea Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, în comuna Nițchidorf, județul Timiș, într-o familie de șvabi bănățeni. Regimul comunist din România i-a marcat profund viața. Mama sa a fost deportată în Uniunea Sovietică, iar Herta, o voce critică a dictaturii, a fost persecutată de Securitate.
În 1987, scriitoarea a emigrat în Germania Federală, unde și-a continuat cariera literară. În 2009, a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care descrie universul dezrădăcinaților”.
Printre operele sale de referință se numără „Leagănul respirației”, o carte emoționantă despre deportarea etnicilor germani din România în lagărele sovietice. Prin stilul său unic, Herta Müller a devenit o voce puternică a memoriei și identității celor marginalizați.
Ștefan W. Hell – românul care a revoluționat microscopul
Cel mai recent român laureat al Premiului Nobel este Ștefan Walter Hell, născut la 23 decembrie 1962, la Arad, într-o familie de șvabi bănățeni. În 1978, la doar 16 ani, a emigrat împreună cu familia în Germania Federală, unde și-a urmat studiile în fizică.
În 2014, Hell a primit Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu cercetătorii americani Eric Betzig și William Moerner, pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție – o inovație care a revoluționat modul în care pot fi observate structurile celulare.
Astăzi, el conduce Institutul Max Planck de Chimie Biofizică din Göttingen și este considerat unul dintre cei mai influenți oameni de știință ai generației sale.
Români aproape de Premiul Nobel
De-a lungul timpului, și alți români au fost aproape de această distincție, dar au ratat-o „la mustață”. Printre aceștia se numără Nicolae Constantin Paulescu, inventatorul insulinei, a cărui contribuție științifică a fost recunoscută abia după ce Premiul Nobel din 1923 fusese deja acordat altor cercetători; Lucian Blaga, nominalizat la Nobel pentru Literatură; și Ștefan Procopiu, fizicianul care a descoperit independent momentul magnetic al electronului, înainte ca acesta să fie atribuit altor savanți.
Cei cinci laureați de origine română reprezintă excelența și determinarea spiritului științific și artistic românesc. Deși majoritatea au plecat din țară în căutarea libertății și a oportunităților, fiecare a purtat cu sine o parte din România. Prin contribuțiile lor, acești oameni au demonstrat că talentul și inteligența nu cunosc granițe — și că, indiferent unde s-au aflat, au făcut cinste numelui românesc în întreaga lume.
