Georgescu Dragos
Lalo Schifrin a murit la 93 de ani. Compozitorul care a scris istorie cu „Mission: Impossible” lasă în urmă o moștenire uriașă
Muzicianul argentinian Lalo Schifrin, autorul uneia dintre cele mai recognoscibile teme muzicale din istoria cinematografiei – cea a serialului și filmelor „Mission: Impossible” – s-a stins din viață la vârsta de 93 de ani. Vestea a fost confirmată de fiul său, William Schifrin, și a fost preluată de mai multe publicații internaționale, inclusiv The Hollywood Reporter și Reuters.
Doliu în lumea artistică. A murit unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni
Schifrin a fost unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori ai secolului XX, contribuind la coloanele sonore ale zecilor de filme și seriale celebre. Stilul său inconfundabil, care combina jazzul cu muzica clasică și elementele de suspans cinematografic, l-a transformat într-o figură emblematică în industria hollywoodiană. De-a lungul carierei sale impresionante, a fost nominalizat de șase ori la premiile Oscar și a câștigat patru premii Grammy, marcând istoria muzicii de film.
Lalo Schifrin s-a născut la 21 iunie 1932, în Buenos Aires, capitala Argentinei, într-o familie cu rădăcini evreiești și cu o legătură profundă cu muzica. Tatăl său era violonist în orchestra Teatrului Colon, una dintre cele mai prestigioase instituții de operă din America de Sud. De mic, Lalo a fost înconjurat de sunete clasice și a început să studieze pianul, fiind atras însă și de lumea jazzului care pătrundea, treptat, dinspre Statele Unite.
În adolescență, Schifrin a devenit fascinat de stilurile inovatoare ale muzicienilor americani, precum Dizzy Gillespie și Thelonious Monk. Această pasiune avea să-i definească întreaga carieră. După ce a urmat cursuri la Conservatorul din Buenos Aires, a plecat în Franța, unde s-a înscris la Conservatorul din Paris. Aici a studiat cu reputați profesori de compoziție și dirijat, ceea ce i-a consolidat tehnica și i-a oferit o viziune amplă asupra muzicii simfonice și de film.
De pe scena de jazz la studiourile de la Hollywood
La întoarcerea în America de Sud, Lalo Schifrin a început să colaboreze cu trupe de jazz, remarcându-se prin capacitatea de a improviza și de a integra armonii complexe în aranjamentele sale. Atras de inovație și diversitate, Schifrin s-a mutat în Statele Unite la finalul anilor ’50, devenind curând pianistul oficial al lui Dizzy Gillespie. Colaborarea dintre cei doi a durat mai mulți ani și a dus la compunerea unor lucrări care au rămas referințe în istoria jazzului modern.
La începutul anilor ’60, Schifrin a început să lucreze pentru industria filmului, colaborând cu mari regizori de la Hollywood. Rapid, a devenit cunoscut pentru stilul său sofisticat, care îmbina elemente clasice, jazz, muzică latino-americană și sunete moderne. Un exemplu timpuriu este coloana sonoră a filmului „The Cincinnati Kid” (1965), în care stilul lui Schifrin aducea profunzime psihologică și tensiune narativă.
În 1966, Schifrin a compus tema principală pentru un nou serial de televiziune american: „Mission: Impossible”. Melodia, scrisă într-o măsură ritmică de 5/4, neconvențională pentru televiziunea acelor vremuri, a devenit imediat un succes. Tensiunea crescândă, ritmul alert și orchestrarea dinamică i-au asigurat o notorietate imediată și au transformat serialul într-un fenomen. Muzica lui Schifrin era esențială pentru atmosfera episodică de spionaj, devenind semnătura sonoră a poveștii.
Mai târziu, când franciza a fost relansată în cinematografie cu Tom Cruise în rol principal, tema lui Schifrin a fost preluată și remixată, rămânând un simbol sonor al acțiunii și misterului. Este considerată una dintre cele mai ușor de recunoscut partituri din istoria filmului și televiziunii.
În paralel, Schifrin a lucrat la numeroase alte proiecte. Printre ele se numără „Cool Hand Luke” (1967), „Bullitt” (1968), „Dirty Harry” (1971), „Enter the Dragon” (1973) și „The Amityville Horror” (1979). Fiecare dintre aceste coloane sonore a demonstrat versatilitatea și intuiția lui muzicală. Sunetul său era mereu adaptat temei filmului, dar păstra amprenta proprie: armonii sofisticate, ritmuri complexe și o tensiune controlată.
Nominalizări la Oscar și recunoaștere în industrie
De-a lungul carierei sale, Lalo Schifrin a fost nominalizat la premiile Oscar pentru coloanele sonore ale unor filme devenite clasice. Deși nu a câștigat premiul competitiv, nominalizările repetate reflectau statutul său în industria de la Hollywood. Academia Americană de Film i-a recunoscut, în cele din urmă, întreaga carieră în 2018, acordându-i un Oscar onorific.
Premiul i-a fost înmânat de prietenul său apropiat, actorul și regizorul Clint Eastwood. Cei doi colaboraseră anterior la mai multe filme, iar legătura lor profesională a fost una de durată. În momentul decernării premiului, Eastwood a declarat: „Lalo a fost mereu acolo, construind coloana vertebrală sonoră a filmelor mele. A înțeles perfect emoția și ritmul poveștii.”
Pe lângă Oscarul onorific, Schifrin a fost recompensat cu patru premii Grammy. Dintre acestea, cel mai cunoscut rămâne trofeul pentru tema „Mission: Impossible”, dar și alte compoziții au fost premiate pentru inovație și excelență în aranjamentele muzicale.
Un compozitor care a modelat gusturile publicului
Pe lângă lucrările din cinema, Schifrin a compus și pentru televiziune, operă și balet. A scris lucrări simfonice, a dirijat orchestre importante din întreaga lume și a fost invitat constant la festivaluri internaționale de jazz și muzică clasică. Muzica sa a fost interpretată în săli de concert, dar și remixată în albume de muzică electronică, confirmând relevanța ei în multiple registre artistice.
De-a lungul anilor, Lalo Schifrin a susținut interviuri în care și-a exprimat viziunea despre muzică. Spunea adesea că nu vede genurile muzicale ca pe niște granițe, ci ca pe limbaje diferite pe care le poate folosi simultan. Pentru el, coloana sonoră era o formă de a povesti cu ajutorul sunetelor, fără a avea nevoie de cuvinte.
Moștenirea lăsată unei generații întregi de artiști
Dispariția lui Lalo Schifrin lasă un gol uriaș în lumea muzicii de film. Compozitorii contemporani, de la Hans Zimmer la Michael Giacchino, au vorbit în mai multe rânduri despre influența lui Schifrin asupra stilului lor. Mai mult decât un compozitor, el a fost un pionier în definirea a ceea ce înseamnă muzică de acțiune, suspans și intensitate cinematografică.
Fiul său, William Schifrin, cel care a confirmat moartea muzicianului, a declarat că tatăl său a trăit pentru muzică și a muncit neîntrerupt până la o vârstă înaintată. „Nu era doar un compozitor. Era un creator de lumi sonore. Îi plăcea să experimenteze, să joace cu armonii, cu spațiul și cu tăcerea”, a spus el într-un mesaj adresat presei.
Chiar dacă Lalo Schifrin nu mai este printre noi, muzica sa va continua să inspire, să emoționeze și să transporte publicul în lumi pline de mister, curaj și dramatism. De la scenele tensionate ale unui film de acțiune până la clipele de introspecție ale unei povești dramatice, sunetul creat de Schifrin rămâne o parte fundamentală a istoriei cinematografiei.
Într-o industrie în care muzica este adesea trecută cu vederea, Lalo Schifrin a reușit să o aducă în prim-plan. A demonstrat că o singură temă muzicală poate face un film memorabil, iar un compozitor cu viziune poate transforma tăcerea în emoție pură.
