Georgescu Dragos
Lumea cinematografiei românești este în doliu după dispariția uneia dintre cele mai iubite actrițe ale generației sale. Julieta Szönyi, cunoscută publicului din „Toate pânzele sus” și „Enigma Otiliei”, s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani, lăsând în urma sa un gol imens în sufletele spectatorilor și ale colegilor de breaslă.
Doliu în lumea filmului din România. A murit o îndrăgită actriță. Era iubită de milioane de români
Julieta Szönyi a rămas îngrădită în memoria colectivă mai ales datorită rolului Adnanei, eroina frumoasă și curajoasă din serialul „Toate pânzele sus”. Producția, difuzată cu mare succes înainte de Revoluție, a fost un fenomen cultural al vremii, grație poveții sale pline de aventură și a distribuției de excepție. Actori precum Ilarion Ciobanu, Jean Constantin, Ion Dichiseanu sau Ion Besoiu au creat un univers memorabil, îmbogățit de prezența inconfundabilă a Julietei Szönyi.
Interpretarea sa sensibilă și autentică a transformat personajul Adnanei într-un simbol al visătorilor și aventurierilor din acea perioadă, iar frumusețea sa discretă, dublată de un talent remarcabil, a cucerit generații întrege.
Debutul neașteptat și ascensiunea unei cariere strălucitoare
Julieta Szönyi a povestit adesea că destinul ei artistic a fost marcat de întâmplare și de curaj. „La mine totul, dar totul a fost întâmplare”, spunea ea într-un interviu acordat pentru dilemaveche.ro. Studentă în primul an la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), era deja extrem de fericită că reușise să ocupe unul dintre cele doar șapte locuri disponibile într-o concurență acerbă, cu sute de candidați.
Primul pas important în carieră l-a făcut grație unei practici obligatorii din anul I, care presupunea interpretarea unor roluri mici. Astfel, a ajuns pe platourile de filmare ale unei producții franceze regizate de Jean-Paul Rappeneau. Regizorul, impresionat de naturalețea ei, i-a cerut să interpreteze o scenă de isterie.
Fără să stea prea mult pe gânduri, cu inconștiența și entuziasmul vârstei, Julieta a improvizat scena și a trecut proba cu brio. Acest moment i-a adus un rol încărcat de emoții: a jucat alături de celebrul actor francez Jean-Paul Belmondo în filmul „Mirii Anului II”.
Colaborarea cu Jean-Paul Belmondo și amintiri de neuitat
Apariția în „Mirii Anului II” a fost o experiență care a marcat profund parcursul profesional și personal al Julietei Szönyi. Deși emoțiile erau copleșitoare, mai ales într-o scenă în care trebuia să îll lovească pe Belmondo cu pumnii și picioarele, actrița a reușit să treacă peste timiditate grație încurajărilor starului francez.
„Dă, dă cu toată puterea!”, o împingea Belmondo să intre cu adevărat în rol. Cu o modestie caracteristică, Julieta povestea câți ani mai târziu că acea secvență a învățat-o să-și depășească limitele și să creadă în propriile forțe.
O carieră dedicată artei și publicului
Pe lângă „Toate pânzele sus” și „Enigma Otiliei”, Julieta Szönyi a interpretat zeci de roluri îndeplinind cu grație și discreție fiecare provocare artistică. A fost apreciată nu doar pentru frumusețea ei naturală, ci mai ales pentru sensibilitatea și profunzimea cu care și-a construit personajele.
Publicul român a iubit-o necondiționat, iar fiecare apariție a sa era un motiv de bucurie. Fie în roluri de taină și mister, fie în roluri luminoase și pline de speranță, Julieta a transmis emoție pură, fiind un adevărat model pentru generațiile de actori care au urmat-o.
Respect și admirație din partea colegilor de breaslă
Mulți dintre actorii care au lucrat cu Julieta Szönyi vorbesc despre ea ca despre un om de o noblețe sufletească rară. Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Jean Constantin și Ion Dichiseanu au subliniat mereu profesionalismul, modestia și bunătatea actriței.
Colaborările ei nu au fost niciodată marcate de rivalitate sau orgolii. Dimpotrivă, Julieta știa să creeze armonie pe platourile de filmare, să inspire și să motiveze pe cei din jur.
În ultimii ani, Julieta Szönyi s-a retras treptat din lumina reflectoarelor, preferând discreția și liniștea. Departe de agitația lumii artistice, ea a continuat să inspire prin exemplul personal: o viață dedicată artei, trăită cu decență și sinceritate.
Dispariția sa lasă în urmă nu doar amintirea unor roluri legendare, ci și o lecție de demnitate și autenticitate.
