Grigore Madalina
Fotbalul european este în doliu după dispariția lui Lucien Müller, unul dintre puținii jucători din istorie care au avut privilegiul – și presiunea – de a îmbrăca tricourile ambelor mari forțe ale Spaniei, Real Madrid și FC Barcelona. Fostul internațional francez s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani, lăsând în urmă o carieră remarcabilă, marcată de eleganță, inteligență tactică și respect unanim în lumea fotbalului.
Născut pe 3 septembrie 1934, la Bischwiller, în Franța, Lucien Müller a fost o figură aparte într-o perioadă în care rivalitatea dintre Real Madrid și FC Barcelona era deja una incandescentă. Tocmai de aceea, parcursul său profesional rămâne unul rar și cu atât mai impresionant.
„Micul Kopa”, un mijlocaș cu rafinament
Lucien Müller a evoluat pe postul de mijlocaș și s-a remarcat prin calitățile sale tehnice deosebite. Stilul său de joc i-a adus porecla de „le petit Raymond Kopa”, o trimitere directă la legendarul Raymond Kopa, un alt simbol al fotbalului francez și fost jucător al lui Real Madrid.
Transferat la Real Madrid în 1962, Müller a petrecut trei sezoane pe Santiago Bernabéu. În această perioadă, a bifat 77 de apariții oficiale și a marcat două goluri, fiind parte dintr-o echipă aflată încă sub influența marii generații care dominase fotbalul european.
De la Real Madrid la Barcelona, un traseu rar
În 1965, Lucien Müller a făcut pasul către FC Barcelona, chiar de la marea rivală din Madrid, un transfer care a atras atenția întregii Spanii fotbalistice. Sub tricoul blaugrana, el a disputat 80 de meciuri oficiale și a înscris trei goluri.
Palmaresul său la Barcelona include câștigarea Cupei Târgurilor în sezonul 1965–1966, într-o finală contra celor de la Real Zaragoza, dar și triumful în Cupa Spaniei, ediția 1967–1968. Acea finală a avut o încărcătură simbolică uriașă, fiind câștigată chiar împotriva lui Real Madrid, pe stadionul Santiago Bernabéu.
O carieră solidă în Franța și Spania
După despărțirea de Barcelona, în sezonul 1967–1968, Müller a semnat cu Burgos. De-a lungul carierei sale de jucător, a mai evoluat pentru Strasbourg, Toulouse și Stade Reims, club la care a avut două perioade distincte.
Experiența acumulată în campionate puternice l-a transformat într-un jucător respectat, apreciat pentru inteligența sa tactică și pentru calmul din joc, calități care aveau să-l ajute ulterior în cariera de antrenor.
Revenirea pe Camp Nou, de această dată ca antrenor
La zece ani după ce părăsise FC Barcelona ca jucător, Lucien Müller s-a întors pe Camp Nou în sezonul 1978–1979, de această dată în postura de antrenor principal. A fost numit în funcție sub mandatul lui Josep Lluís Núñez, înlocuindu-l pe legendarul Rinus Michels.
Deși venise după rezultate bune obținute la cluburi mai mici din Spania, precum Castellón, Zaragoza sau Burgos, aventura sa pe banca Barcelonei nu a fost una de durată. În ciuda faptului că avea la dispoziție jucători importanți precum Neeskens, Krankl, Migueli sau Esteban Vigo, Müller nu a reușit să confirme așteptările conducerii.
El a fost demis pe 18 aprilie 1979, după eliminarea Barcelonei din Cupa Spaniei, în fața Valenciei, care a reușit să întoarcă scorul calificării în manșa secundă.
Un antrenor respectat și un palmares onorabil
După plecarea de la Barcelona, Müller și-a continuat cariera de antrenor la Burgos, Mallorca, Monaco și Castellón. Cel mai important trofeu al său ca tehnician a venit la Monaco, unde a câștigat Cupa Franței, singurul titlu major din cariera sa de antrenor.
De asemenea, a reușit performanța de a promova în Primera División echipe precum Castellón, Burgos și Mallorca, confirmându-și reputația de antrenor eficient și echilibrat.
Parcursul la echipa națională a Franței
La nivel internațional, Lucien Müller a adunat 16 selecții pentru naționala Franței. A participat la Campionatul European din 1960 și la Cupa Mondială din 1966, făcând parte dintr-o generație care a pus bazele revenirii fotbalului francez pe scena mare.
