Georgescu Dragos
Jazzul românesc a pierdut una dintre vocile care l-au definit. Florian Lungu, cunoscut în lumea muzicală drept „Moșu’”, a încetat din viață la vârsta de 83 de ani, a anunțat Radio România Actualități. Muzicolog, pianist, compozitor, aranjor, profesor și realizator de emisiuni de radio și televiziune, el și-a dedicat mai bine de șase decenii promovării acestui gen muzical.
Doliu în lumea muzicală din România. S-a stins „Moșu’” jazzului românesc. Florian Lungu, omul cu peste 7.000 de emisiuni, avea 83 de ani
Instituția în care a lucrat o mare parte din viață l-a descris drept „o adevărată enciclopedie vie a jazzului” și unul dintre oamenii datorită cărora această muzică și-a găsit un loc important în cultura românească. Pentru generații întregi de ascultători, vocea și umorul lui au fost prima întâlnire cu un univers muzical greu de găsit în România de dinainte de 1989.
Florian Lungu s-a născut la 5 ianuarie 1943, la București, într-o familie în care muzica era o a doua limbă. Tatăl său, compozitorul Nicolae Lungu, a dirijat timp de 55 de ani Corul Patriarhiei, iar în anii ‘30 impresionase Europa cu Societatea corală „România”. Mama sa, pianistă, a fost printre fondatorii corului Madrigal.
Cu toate acestea, viitorul muzicolog nu părea destinat scenei. Și-a petrecut copilăria într-o casă aflată la intersecția Căii Dorobanților cu Șoseaua Ștefan cel Mare și era pasionat de tot ce ținea de tehnică, mai ales de mijloacele de locomoție. La 14 ani a dormit chiar o noapte la secția de poliție, după ce a fost prins conducând o motocicletă fără permis.
Își dorea să devină inginer, dar a studiat și pianul, iar în 1960 a fost admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, actuala Universitate Națională de Muzică. A avut profesori de primă mărime, între care Victor Giuleanu, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea, Tiberiu Olah, Aurel Stroe și Emilia Comișel. După absolvire, în 1966, a predat o perioadă la Liceul de Muzică din Giurgiu.
Cum a ajuns la Radio, dintr-un concurs pierdut
Intrarea sa în Radiodifuziune a avut ceva neașteptat. În 1967 a dat concurs pentru postul de maestru de sunet, însă examenul a fost câștigat de contracandidatul său, Florin Bogardo, viitorul compozitor. Lungu a rămas totuși în instituție, ca redactor muzical. A lucrat mai întâi la secția creație-repertoriu, iar din 1970 a devenit redactor și realizator la secția de muzică ușoară și jazz.
Începuturile au fost dificile. La acea vreme era aproape imposibil să impună o emisiune dedicată jazzului, mai ales după ce Cornel Chiriac, celebrul om de radio, plecase în Germania și își continua emisiunile la Radio Europa Liberă.
Soluția a venit pe ocolite. Florian Lungu realiza „Estrada duminicală”, un program cu muzică și texte umoristice pe care le scria pentru actori ca Dem Rădulescu sau Rodica Mandache. În această perioadă a reușit să strecoare în programul tipărit al radioului un ciclu dedicat jazzului românesc. Așa s-a născut emisiunea de profil care avea să-i marcheze întreaga viață.
Jazz într-o țară comunistă
Peste ani, realizatorul povestea cu mândrie cât spațiu reușise să obțină pentru muzica sa preferată într-o perioadă în care cultura era strict controlată:
„Eu aveam 500 de minute de jazz pe lună!”
Își amintea că oaspeții străini nu puteau să creadă așa ceva și îl întrebau, uimiți, cum este posibil ca într-o țară comunistă să se difuzeze atât de mult jazz. Radioul a fost pentru el o adevărată platformă culturală, chiar și înainte de 1990, și un loc în care s-a simțit ca într-o mare familie. A petrecut în studiouri mai mult de jumătate din viață, plecând de multe ori abia în primele ore ale dimineții. A spus chiar că, odată ajuns la pensie, avea mai multe ore de emisie decât în perioada în care fusese angajat.
Bilanțul carierei sale este impresionant: peste 7.000 de emisiuni de radio și televiziune, dintre care peste 1.000 la televiziune, și sute de articole de specialitate. Unul dintre meritele sale cele mai importante rămâne munca de organizator și păstrător al fonotecii de jazz a Radiodifuziunii Române, o arhivă esențială pentru istoria acestei muzici în România.
Omul de pe scena festivalurilor
Pentru publicul de concert, „Moșu’” era o prezență inconfundabilă. Numele său a fost legat de aproape toate festivalurile și concertele de jazz din România de la sfârșitul anilor ‘70 încoace. A prezentat evenimente la Sibiu și a devenit o figură identificată cu Festivalul de Jazz de la Gărâna, unde nu a mai lipsit începând cu a treia ediție.
Acolo, între concerte, era cunoscut și pentru bancurile sale, care îi amuzau pe spectatorii adunați în Poiana Lupului. Văzând cum crește numărul celor veniți să asculte muzică în mijlocul munților, glumea odată că spațiul nu va mai ajunge:
„Cred că ne vom muta la Woodstock.”
Umorul a fost, de altfel, una dintre mărcile sale. A susținut și prelegeri dedicate exact acestei teme, sub titlul „Umorul în jazz”, cu exemple din colecția de înregistrări pe care a strâns-o de-a lungul anilor.
A moderat seria de concerte „Jazz pe românește”, de la Sala Radio, alături de Big Band-ul Radio, în care au urcat pe scenă nume importante ale genului. În 2022 a fost curatorul Bucharest Jazz Festival, într-o ediție axată pe jazzul românesc.
Profesor, autor și compozitor
Activitatea lui Florian Lungu nu s-a limitat la microfon. A fost profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București și la instituții de învățământ muzical din Cluj și Timișoara, transmițând mai departe informația acumulată în decenii de cercetare și ascultare.
A semnat volume importante, între care „Disco Ghid Rock”, scris împreună cu Daniela Caraman-Fotea, și „Jazz Calendar”. A compus lucrări de jazz, interpretate de soliști și formații cunoscute. Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, a fost și unul dintre cofondatorii Asociației Române de Jazz, alături de Mircea Tiberian, Johnny Răducanu și Dan Mândrilă.
Nu s-a oprit din scris nici la vârste înaintate. Încă din 2023 și până în 2025, a publicat în revista „Muzica” texte despre albume și compozitori români de jazz, un semn al atenției cu care a urmărit până târziu evoluția genului pe care l-a iubit.
Distincții pentru o viață dedicată muzicii
Munca sa a fost recunoscută oficial. Societatea Română de Radiodifuziune i-a decernat titlul de „profesionist de excepție” ca realizator de emisiuni. În 2003, Consiliul Național al Audiovizualului i-a acordat Premiul de excelență pentru întreaga activitate audiovizuală, iar în același an a primit din partea Președinției României Ordinul „Meritul Cultural” în rang de Cavaler.
Dincolo de titluri, cea mai mare recunoaștere a venit de la cei pe care i-a îndrumat și de la publicul care l-a ascultat ani la rând. Într-o lume muzicală mică, în care aproape toți muzicienii români de jazz au trecut cândva prin emisiunile sau de pe scenele prezentate de el, Florian Lungu a fost martorul, cronicarul și susținătorul unei întregi istorii.
O moștenire care rămâne
Dispariția lui vine la puțin peste un an după moartea pianistului Mircea Tiberian, un alt nume de referință și partener de drum în fondarea Asociației Române de Jazz. Odată cu ei se încheie capitolul unei generații care a construit, adesea în condiții potrivnice, o scenă de jazz în România.
Rămân însă miile de ore de emisiuni, arhiva pe care a îngrijit-o, cărțile și articolele sale, dar și amintirea unui om care știa să povestească muzica pe înțelesul tuturor. „Moșu’” a arătat că jazzul nu este un lux pentru inițiați, ci o bucurie care poate ajunge la oricine, atâta timp cât cineva are răbdarea și pasiunea să o aducă până la el.
