Georgescu Dragos
Comunitatea medicală și academică din Timișoara este profund îndurerată de trecerea în neființă a prof. univ. dr. Alexandru Cristescu, o personalitate marcantă a medicinei românești, ale cărei contribuții au lăsat o amprentă de neșters în domeniul fiziopatologiei și învățământului medical.
Doliu în medicina românească. A murit unul dintre cei mai cunoscuți medici din România
Născut la 13 octombrie 1938 în Oradea, județul Bihor, Alexandru Cristescu a urmat cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița, iar apoi ale Facultății de Medicină Generală din cadrul Institutului de Medicină din Timișoara, pe care le-a absolvit în 1964. În perioada studenției, s-a remarcat prin implicarea sa activă, lucrând ca extern prin concurs la Clinica de Neurologie și ulterior ca intern preclinic la disciplina de Fiziopatologie — domeniu în care și-a dedicat întreaga carieră didactică și științifică.
Prof. dr. Alexandru Cristescu a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent (1967) la profesor titular (1990–2009) la disciplina de Fiziopatologie, formând numeroase generații de medici și contribuind esențial la consolidarea învățământului medical timișorean. În perioada 1995–2000, a fost decan și cofondator al Facultății de Farmacie din Timișoara. De asemenea, a deținut funcțiile de prorector științific (1997–2001) și prorector didactic (2001–2005) al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, având un rol determinant în dezvoltarea strategică a instituției.
Cine a fost Alexandru Cristescu
Prof. Cristescu a fost un cercetător prolific și vizionar. A coordonat peste 40 de proiecte de cercetare și a înființat și condus laboratoare specializate în domenii precum fiziopatologie experimentală, cardiologie, electrofiziologie și bioinginerie medicală. Printre realizările sale se numără evaluarea inotropismului pe fibră miocardică izolată, mapping electrocardiografic asistat de calculator (o premieră națională), precum și sisteme originale pentru pletismografie și cardiografie de impedanță. Prin implementarea unor tehnici moderne de electrofiziologie, a aprofundat mecanismele implicate în aritmiile cardiace și în patogenia morții subite cardiace. Rezultatele cercetărilor sale au stat la baza testării preclinice a numeroase medicamente.
Prof. dr. Alexandru Cristescu a fost membru titular al Academiei de Științe Medicale din România (din 2005), președinte al Societății Române de Fiziopatologie (1994–1997, 2005–2008), membru al Societății Internaționale de Fiziopatologie și al Societății Europene de Cardiologie. A fost autorul a peste 7 volume de specialitate, 3 invenții și 7 inovații, fiind citat în lucrări științifice naționale și internaționale de prestigiu.
Sub conducerea sa, disciplina de Fiziopatologie a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara a cunoscut o modernizare semnificativă. Au fost introduse metode moderne de instruire și examinare asistate de calculator, iar laboratoarele didactice și de cercetare au fost dotate cu echipamente de ultimă generație. De asemenea, a fost implementat sistemul de predare unitară la programul de studii Medicină Generală, iar cursurile și îndrumările de lucrări practice au fost editate în limba română, engleză și franceză.
În perioada 1990–2009, sub conducerea sa, disciplina a devenit un centru de excelență în domeniul fiziopatologiei, cu un accent deosebit pe cercetarea cardiovasculară. Au fost realizate instalații de mapping electrocardiografic de suprafață și de explorare neinvazivă a circulației periferice, iar studiile de testare preclinică a unor medicamente au fost derulate cu succes.
Înmormântarea și omagiul final
Cei care doresc să își ia rămas bun de la prof. univ. dr. Alexandru Cristescu sunt așteptați la Casa Funerară Funeralia, începând de vineri, 16 mai, ora 16. Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 17 mai, ora 13, la Cimitirul din Calea Lipovei, Timișoara.
Moartea prof. dr. Alexandru Cristescu reprezintă o pierdere imensă pentru comunitatea medicală și academică din Timișoara și din întreaga țară. Moștenirea sa va trăi însă prin realizările sale științifice, prin generațiile de medici pe care le-a format și prin impactul pe care l-a avut asupra dezvoltării învățământului medical românesc.
