Roxana
Ilie Hosu este unul dintre cei mai mari sportivi ai României. El a excelat la popice. La acest sport, e dublu campion mondial şi a câştigat alte medalii europene şi mondiale.
Dar, la bătrâneţe, se pare că asta nu i-a folosit la nimic. Statul român se poartă urât cu el, pentru că refuză să-i acorde indemnizaţia de merit. De aceea, Ilie Hosu trebuie să muncească şi la 70 ani ca să se întreţină.
A câştigat un proces, dar inutil
A câştigat definitiv un proces împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă statul român refuză în continuare să-i acorde indemnizaţia de merit.
Ilie Hosu a avut rezultate remarcabile şi în calitate de antrenor al naţionalei de popice, dar şi ca sportiv, fiind membru al lotului naţional de popice timp de 17 ani, iar alţi 8 ani a fost antrenor.
„Sunt pe o listă de aşteptare la Ministerul Tineretului şi Sportului, actuala Agenţie Naţională pentru Sport. Din 2014 am depus dosarul la Ministerul Tineretului şi Sportului, prin adresa nr. 9.456 din 23.09.2014, legea aşa spune, că la împlinirea vârstei de 60 de ani se depune dosarul pentru indemnizaţia de merit.
Şi deoarece nu mi s-a acordat această indemnizaţie, deşi fac 70 de ani anul acesta, trebuie să muncesc ca să mă pot întreţine. Pensia nu-mi ajunge fiind singur şi trebuie să muncesc, să cumpăr medicamente, mâncare, pentru cheltuieli comune”, a declarat presei fostul campion.
Cine este Ilie Hosu?
„În anul 1979 am fost selecţionat în lotul naţional de seniori, în care am fost titular până în 1993, când m-am retras din cauza problemelor medicale. În 1980 a fost primul an în care am ieşit campioni mondiali.
A fost o senzaţie fantastică, s-a cântat imnul românesc! După care au urmat Campionatele Mondiale de la Brno, din 1982, unde din nou am ieşit campioni mondiali, dar acolo am avut o evoluţie foarte bună, decisivă, zic eu, pentru obţinerea medaliei de aur. Totuşi, cel mai decisiv a fost, în ambele situaţii, Dumnezeu să-l odihnească!, marele popicar Iosif Tismănari.
În ’84 am ocupat locul doi la Mondiale, dintr-o greşeală a echipei, după care am mai câştigat o medalie de bronz, în 1992, unde am evoluat sub nivelul aşteptărilor mele.
În ’93 am încercat să mă pregătesc la Târgu Mureş pentru lotul pentru Campionatele Mondiale din 1994, dar organismul meu nu mai răspundea aşa cum aş fi dorit eu, iar durerea, coxartroza – care persistă acum şi doare tare – m-a oprit.
La sfaturile medicului ortoped de la Centrul de Medicină Sportivă ‘Lia Manoliu’ din Bucureşti m-am retras din lotul naţional, pentru a nu agrava afecţiunea.
Am mai jucat la echipe de club, dar până la urmă tot a trebuit să renunţ”, mai povestit campionul Ilie Hosu, conform Agerpres, preluat de adevarul.ro.
