Ziua de 14 septembrie este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox: Înălțarea Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci. Această sărbătoare are o puternică semnificație spirituală, fiind legată de descoperirea și cinstirea lemnului pe care Mântuitorul Hristos a fost răstignit.
Potrivit tradiției, împăratul Constantin cel Mare a primit un semn ceresc înaintea unei lupte decisive împotriva lui Maxențiu. Pe cer i-a apărut Crucea, strălucind printre stele, însoțită de cuvintele: „Întru aceasta vei birui”. Împăratul a poruncit ca o cruce de aur să fie purtată înaintea armatei, iar victoria obținută i-a întărit credința în puterea lui Hristos.
Ulterior, împărăteasa Elena, mama lui Constantin, a plecat la Ierusalim pentru a găsi adevărata Cruce a Domnului. Săpăturile au scos la iveală trei cruci, iar printr-o minune a fost recunoscută cea pe care fusese răstignit Hristos: o femeie moartă a înviat atunci când a fost atinsă de ea. Crucea a fost înălțată de patriarhul Macarie deasupra amvonului, iar poporul a strigat cu glas mare: „Doamne, miluiește!”. Din acel moment, Biserica a rânduit prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci în fiecare an, la 14 septembrie.
Această zi este una de post aspru, chiar dacă sărbătoarea cade duminica. Crucea este pusă în mijlocul bisericii, pentru ca toți credincioșii să se închine cu evlavie, amintindu-și de jertfa Mântuitorului pentru mântuirea lumii.
Alte pomeniri din 14 septembrie
Pe lângă Înălțarea Sfintei Cruci, calendarul ortodox amintește astăzi și alte nume importante din istoria Bisericii.
- Sfântul Ioan Gură de Aur – mare ierarh și predicator al Bisericii, a trecut la Domnul în ziua de 14 septembrie 407, în exil. Pentru a nu umbri praznicul Crucii, pomenirea lui a fost mutată pe 13 noiembrie. Moaștele sale au fost aduse la Constantinopol la 27 ianuarie, eveniment prăznuit de asemenea în calendar.
- Împărăteasa Plachila (Placila) – soția împăratului Teodosie cel Mare, cunoscută pentru evlavia ei, pentru grija față de săraci și pentru dragostea de Biserică.
- Cei 170 de Părinți ai Sinodului al VI-lea Ecumenic – care s-au întrunit între anii 680-681, în vremea împăratului Constantin Pogonatul. Ei au condamnat erezia monotelită și au apărat dreapta credință a Bisericii.
- Sfântul Mucenic Papa – care a suferit moarte martirică în timpul împăratului Maximian și al ighemonului Magnus.
- Sfântul Mucenic Teoclit, care și-a dat viața prin sabie pentru Hristos.
- Sfântul Valerian pruncul, martirizat tot prin sabie.
- Sfântul Nou Mucenic Macarie de la Mănăstirea Dionisiu (Athos) – ucenic al Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului. A pătimit la Tesalonic, în anul 1525.
Semnificația sărbătorii
Pentru credincioși, Înălțarea Sfintei Cruci nu este doar o amintire istorică, ci și o chemare la pocăință și la purtarea propriei cruci. Crucea devine semn al biruinței asupra răului, dar și simbol al răbdării și al credinței neclintite.
În tradiția populară, ziua de 14 septembrie marchează începutul toamnei adevărate. Se spune că din acest moment păsările călătoare pornesc spre sud, iar șerpii și alte vietăți intră în pământ. Tot acum, credincioșii obișnuiau să ducă la biserică struguri și alte roade pentru binecuvântare.
Astfel, sărbătoarea de astăzi aduce aminte de puterea Crucii, de jertfa lui Hristos și de chemarea fiecărui creștin de a-și păstra credința vie.
„Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”