Loredana Ionescu
Toamna astronomică își face oficial debutul prin echinocțiul de toamnă, moment marcat de un fenomen ceresc cu semnificație aparte. În 2025, evenimentul are loc pe 22 septembrie, la ora 21:19 (ora României), atunci când Soarele trece la longitudinea astronomică de 180° și traversează ecuatorul ceresc, deplasându-se din emisfera nordică în cea sudică.
Echinocțiul aduce echilibru între orele de lumină și cele de întuneric, marcând începutul unei perioade în care nopțile devin treptat mai lungi, până la solstițiul de iarnă din decembrie.
Originea termenului și semnificația fenomenului
Cuvântul „echinocțiu” provine din francezul „équinoxe”, derivat din latinescul „aequinoctium” – „aequus” („egal”) și „nox” („noapte”). Fenomenul are loc de două ori pe an, primăvara și toamna, și marchează momentele în care Soarele se află aproape deasupra ecuatorului.
În emisfera nordică, echinocțiul din septembrie reprezintă începutul toamnei astronomice, iar în emisfera sudică marchează startul primăverii.
Ce se observă pe cer în noaptea echinocțiului
În ziua echinocțiului, Soarele răsare exact la est și apune la vest. Astfel, durata zilei este aproape egală cu cea a nopții pentru majoritatea regiunilor lumii. Există însă excepții: în zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar la Polul Sud începe ziua polară, care va dura șase luni.
După apus, pe cer se pot observa constelațiile specifice toamnei, precum Pegasus și Andromeda. Cele trei stele din Pegasus, alături de o stea din Andromeda, formează celebrul „pătrat de toamnă”. Vizibilitatea acestora este mai bună în nopțile senine, datorită atmosferei mai stabile.
Un alt element spectaculos este „Luna Plină a Recoltei” („Harvest Moon”), cea mai apropiată de echinocțiu, care luminează cerul și marchează, în tradiție, încheierea sezonului agricol.
Schimbări climatice după echinocțiu
Începând cu 22 septembrie, zilele devin mai scurte, iar nopțile mai lungi. Deși temperaturile nu scad brusc, procesul de răcire se accentuează treptat în lunile următoare. Solul, mările și oceanele păstrează o parte din căldura verii, însă din octombrie și noiembrie schimbările devin evidente, aducând vreme mai rece și mai instabilă.
Următoarele date ale echinocțiului de toamnă
-
2026: 23 septembrie, ora 03:05
-
2027: 23 septembrie, ora 09:02
-
2028: 22 septembrie, ora 14:45
Aceste momente se produc anual, între 21 și 24 septembrie, cu mici variații.
Diferența dintre echinocțiul de primăvară și cel de toamnă
Primul echinocțiu al anului are loc, de obicei, între 19 și 21 martie, când Soarele trece din emisfera sudică în cea nordică. Este momentul echinocțiului de primăvară pentru emisfera nordică și cel de toamnă pentru emisfera sudică.
Cel de-al doilea, echinocțiul de toamnă, marchează trecerea Soarelui din emisfera nordică în cea sudică. Intersecția acestuia cu ecuatorul ceresc este cunoscută sub denumirea de „punct autumnal”.
Valoarea culturală a echinocțiului
În multe culturi, echinocțiul de toamnă nu a fost doar un fenomen astronomic, ci și un reper pentru agricultură și tradiții populare. În România, gospodarii asociau acest moment cu sfârșitul sezonului agricol, mulțumind pentru recolte și pregătindu-se pentru iarnă.
Depozitarea proviziilor, organizarea hambarelor și pregătirea lemnelor de foc sunt obiceiuri care, de-a lungul timpului, au marcat acest prag natural dintre vară și sezonul rece.
Sursa foto: Arhivă
