Mirela Loșniță
Cazul cutremurător din Cosmopolis, în care tânăra Teodora Marcu, însărcinată și mamă a unei fetițe de doar trei ani, a fost ucisă de fostul ei partener, Robert Lupu, ridică nu doar probleme de ordin penal, ci și întrebări profunde despre fragilitatea echilibrului emoțional și despre modul în care relațiile toxice pot degenera în tragedii. În acest context, psihologul Daniel Duță a oferit o analiză clară și alarmantă privind dinamica relațiilor disfuncționale și pericolele pe care le implică.
Semnalul de alarmă tras de psihologi în cazul crimei din Cosmopolis
Potrivit specialistului, astfel de episoade extreme nu sunt simple devieri individuale, ci simptome ale unei crize mai ample, la nivel social și emoțional. Într-o declarație recentă, Daniel Duță a explicat de ce anumite persoane ajung să comită fapte greu de înțeles și ce anume lipsește din structura relațională și instituțională care ar putea preveni aceste episoade.
Psihologul subliniază că orice relație trebuie să aibă, pe lângă un început sănătos, și un sfârșit bine delimitat. De cele mai multe ori, lipsa unei încheieri clare și a unei comunicări mature între parteneri duce la tensiuni acumulate, la frustrări și, în unele cazuri, la reacții violente.
„Orice relație are început și capăt. Începutul este întotdeauna bun, însă fiecare relație trebuie să aibă un sfârșit bine punctat. Dacă s-ar putea, amiabil. Dacă nu există un sfârșit amiabil, atunci trebuie să existe o cale pentru a avea niște garanții că nu se va întâmpla ceva rău”, afirmă psihologul Daniel Duță în exclusivitate pentru redactia.ro.
În lipsa unor mecanisme clare de delimitare și protecție, relațiile care devin toxice riscă să explodeze în contexte imprevizibile, mai ales atunci când unul dintre parteneri suferă dezechilibre emoționale profunde.
O criză personală, dar și una socială
Specialistul atrage atenția asupra unui fenomen tot mai prezent în societatea actuală: degradarea relațiilor emoționale și lipsa unor repere clare în gestionarea conflictelor personale.
„Din păcate, oamenii care pornesc aventura aceasta nebunească sunt la intersecții de viață, pentru că pot să aibă o cădere de depresie pe care nu poate să o calculeze nici el, ca individ, cu atât mai puțin societatea.” a mai spus Daniel Dută.
Potrivit lui Duță, astfel de căderi emoționale nu sunt întotdeauna ușor de detectat sau prevenit, tocmai pentru că trăim într-o societate în care însăși gestionarea problemelor este precară. Chiar și instituțiile și liderii care ar trebui să ofere siguranță și echilibru nu sunt, de multe ori, echilibrați la rândul lor.
„Cei care mânuiesc frâiele societății nici ei nu au problemele aranjate bine. Suntem într-o degringoladă destul de delicată a relațiilor emoționale.”
Această instabilitate colectivă creează un mediu în care persoane aflate la limită nu beneficiază de sprijinul necesar și pot ajunge la gesturi extreme fără ca cineva să intervină la timp.
Semnalele unei relații toxice sunt vizibile, dar adesea ignorate
Daniel Duță avertizează că relațiile care se transformă în surse de suferință profundă prezintă întotdeauna semnale premergătoare. Schimbările în dinamica de încredere și comunicare sunt printre cele mai clare indicii.
„Semnele unei relații toxice sunt destul de evidente: scade încrederea, nu mai ești deschis, tonalitatea vocii se schimbă, apar ascunzișuri. Trebuie să fii întotdeauna atent la astfel de gesturi”.
O altă problemă esențială identificată de psiholog este lipsa unui cadru funcțional pentru încheierea relațiilor într-un mod sigur și controlat. În multe cazuri, despărțirile nu sunt însoțite de sprijin emoțional sau consiliere, iar persoanele vulnerabile pot intra rapid într-o spirală periculoasă.
Mai ales în relațiile dominate de control, posesivitate sau abuz psihologic, lipsa unui plan de separare și protecție lasă victimele expuse, iar agresorii pot deveni imprevizibili. Daniel Duță subliniază că este vital să existe intervenție specializată imediată în asemenea contexte — fie prin poliție, fie prin consiliere psihologică obligatorie.
Declarațiile lui Daniel Duță nu oferă doar o explicație asupra unui caz șocant, ci și o oglindă dureroasă a unei societăți care nu a învățat încă să prevină, să recunoască și să trateze suferința emoțională profundă. Cazul Teodorei Marcu nu este doar o crimă. Este, mai ales, un semnal de alarmă.
