Georgescu Dragos
Ceea ce părea o simplă expresie fixă a devenit, peste noapte, o sursă de confuzie pentru mulți vorbitori de limba română. Expresia „la o parte”, pe care o foloseam zilnic și o consideram corectă, a suferit o modificare neașteptată în cea mai nouă ediție a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române (DOOM).
Cum se scrie corect ” la o parte”
Potrivit normelor actuale, se scrie „laoparte” – într-un singur cuvânt. O schimbare care i-a făcut pe iubitorii limbii române să ridice din sprâncene și să se întrebe: de ce?
Pentru cei care țin pasul cu regulile limbii române, apariția fiecărei ediții a DOOM-ului aduce deopotrivă curiozitate și neliniște. Cea mai recentă versiune, DOOM 3, a venit cu o serie de modificări semnificative, iar una dintre ele privește chiar expresia „la o parte”.
Dacă până acum regula era clară – adverbul se scria dezlegat, „la o parte” – noul dicționar a decis unificarea formei: „laoparte”. În termeni lingvistici, expresia a fost „lexicalizată”, adică a devenit un tot unitar, considerat o singură unitate de sens.
Pentru majoritatea vorbitorilor, această schimbare pare o lovitură neașteptată. Expresia era adânc înrădăcinată în uzul comun, în texte literare, în vorbirea de zi cu zi și chiar în manualele școlare. Cu toate acestea, specialiștii au considerat că scrierea legată reflectă mai bine folosirea actuală a cuvântului, care funcționează ca un adverb de mod și nu ca o combinație liberă de cuvinte.
Cum s-a ajuns la această decizie
Potrivit lingviștilor, evoluția limbii române este una vie, iar modificările din DOOM nu sunt arbitrare, ci rezultatul observării modului în care oamenii folosesc limba în practică. În timp, expresii precum „deodată”, „dintr-o dată” sau „deoparte” au trecut prin același proces.
Astfel, forma „laoparte” urmează o tendință naturală a limbii: unirea unor expresii foarte frecvente, care au ajuns să fie percepute ca un singur cuvânt.
Este aceeași logică prin care am ajuns să scriem „deodată” și nu „de o dată”, deși la origine însemna exact asta. Pe măsură ce aceste expresii au început să desemneze o singură acțiune, granițele dintre cuvinte s-au estompat.
Totuși, în cazul lui „laoparte”, schimbarea a fost primită cu reticență, mai ales din partea profesorilor, jurnaliștilor și a celor care folosesc frecvent limba în formă scrisă. Pentru ei, expresia „la o parte” părea un reper stabil, o formulă fixă care nu avea nevoie de ajustări.
Reacțiile vorbitorilor: între uimire și revoltă
Internetul s-a umplut rapid de reacții după apariția noii reguli. Mulți români au recunoscut că s-au simțit „trădați” de DOOM. Cei pasionați de scrierea corectă au privit modificarea ca pe o lovitură adusă logicii și tradiției limbii.
Pentru aceștia, forma „la o parte” reprezenta o construcție clară, formată din prepoziția „la”, articolul nehotărât „o” și substantivul „parte”. Unirea lor părea, la prima vedere, nejustificată.
„Când nu poți face mulțimea să vorbească și să scrie corect, schimbi regulile?”, se întreabă ironic unii utilizatori. De altfel, glumele nu au întârziat să apară: unii spun că, la ritmul acesta, vom ajunge curând să scriem „laolaltă” și „laotimp” fără să clipim.
Totuși, lingviștii care au contribuit la actualizarea DOOM-ului au explicat că nu este vorba de o „eroare”, ci de o adaptare firească la uzul limbii. Chiar dacă mulți nu erau conștienți, forma „laoparte” era deja folosită de ani buni în texte publicistice sau literare, fiind percepută ca un cuvânt de sine stătător, sinonim cu „deoparte”.
Exemple din uzul limbii române
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează noua regulă, putem analiza câteva exemple de folosire.
„S-a dat laoparte din calea mulțimii.”
„Lasă grijile laoparte și bucură-te de moment.”
„Profesorul i-a pus laoparte pe cei care nu și-au făcut temele.”
În toate aceste cazuri, sensul este adverbial – acțiunea de a se retrage, de a îndepărta sau de a separa ceva. Așadar, argumentul lingviștilor este că forma unitară „laoparte” surprinde mai fidel funcția gramaticală a expresiei.
Cu toate acestea, în alte contexte, structura dezlegată rămâne justificată. Spre exemplu:
„A stat la o parte din grădină.” – aici, „parte” păstrează sensul său de substantiv concret, iar expresia se referă la o porțiune fizică.
Așadar, regula nu elimină complet forma veche, ci o restrânge la anumite situații.
