Roxana
Seara aceea trebuia să fie una obișnuită. După o zi extenuantă la birou, Amber a ajuns acasă obosită, dar fericită să fie din nou alături de familia ei. Soțul ei, Jack, avusese grijă de fetița lor de șapte ani, Mia, așa cum obișnuia să facă de când Amber își asumase mai multe responsabilități la muncă. Viața era agitată, dar, în ochii lui Amber, lucrurile păreau să fie sub control.
După ce Mia a adormit, Amber a început să strângă jucăriile și creioanele împrăștiate pe jos. Întotdeauna îi plăcuse să-i privească desenele – o reflectare a lumii Miei, plină de culori și imaginație. Însă în acea seară, ceva avea să o lovească direct în inimă.
Printre hârtiile răvășite, a găsit un desen. La prima vedere, părea doar un alt tablou al familiei – un bărbat, o femeie și o fetiță, toți ținându-se de mână. Amber a zâmbit inițial, crezând că era doar un desen inocent. Dar, pe măsură ce a privit mai atent, stomacul i s-a strâns.
Bărbatul? Era clar Jack, soțul ei. Fetița? Cu siguranță Mia. Însă femeia? Nu era Amber. Avea părul șaten și era îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Și sub imagine, Mia scrisese cu litere mari, rotunjite, de copil:
„ABIA AȘTEPT SĂ FII MAMA MEA.”
Amber a simțit cum inima îi sare o bătaie.
O descoperire șocantă
Pentru câteva secunde, a simțit că întreaga cameră se învârte. Ce tocmai văzuse? Cine era femeia din desen? Și, mai ales, de ce fiica ei a scris acele cuvinte?
Îndoiala i-a pus stăpânire pe minte. Jack… o înșela? Era posibil ca Mia să știe ceva ce ea nu știa? În gândul ei, imaginile unei trădări prindeau contur. Era acel desen un semn clar că soțul ei avea pe altcineva în viața lui?
Incapabilă să lase lucrurile așa, Amber a mers în camera Miei. S-a așezat lângă pat și a trezit-o ușor.
— Scumpo, poți să-mi spui despre acest desen? a întrebat ea, încercând să-și păstreze vocea calmă.
Mia s-a trezit buimacă, dar când a văzut desenul în mâinile mamei sale, s-a făcut roșie ca focul. A smuls foaia și a ținut-o strâns la piept.
— Nu trebuia să-l vezi! a spus ea, aproape panicată. Tati a zis să-l ascund mai bine!
Amber a simțit un val de panică urcându-i în gât.
Confruntarea cu Jack
Dimineața următoare, Amber s-a trezit cu o mie de gânduri care îi treceau prin minte. Nu putea să aștepte mai mult. Trebuia să afle adevărul.
L-a așteptat pe Jack să termine micul dejun și, când Mia a plecat la școală, i-a întins desenul fără nicio explicație.
— Ce înseamnă asta, Jack?
Soțul ei a privit desenul și s-a schimbat la față.
— Amber, nu e ceea ce crezi.
— Atunci ce este? Cine e femeia asta? Și de ce Mia a scris asta?
Jack a oftat și și-a trecut mâna prin păr, semn că încerca să-și găsească cuvintele.
— Cred că trebuie să vorbim cu învățătoarea Miei.
Această reacție a lui Jack a fost atât de neașteptată încât Amber a fost dezarmată pentru câteva secunde. Se așteptase să se apere, să mintă, să nege, dar, în schimb, sugera să meargă la școală?
Adevărul din spatele desenului
Ajunși la școală, au cerut o întâlnire cu învățătoarea Miei, doamna Clara. Când au intrat în clasă, Amber a rămas fără cuvinte.
Clara avea părul șaten, exact ca femeia din desen.
— Doamnă Taylor, domnule Taylor, mă bucur să vă văd, a spus învățătoarea, zâmbind politicos.
Amber nu a pierdut timpul și i-a arătat desenul.
— Mia a desenat asta aseară. Poate ne puteți ajuta să înțelegem de ce?
În loc să pară surprinsă, Clara a părut mai degrabă tristă.
— Știam că acest moment va veni, a spus ea, lăsându-și umerii să cadă puțin.
Amber a încremenit.
— Ce vrea să spună asta?
— Mia trece printr-o perioadă dificilă, a explicat Clara. În ultima vreme, a vorbit mult despre cât de mult îi lipsește mama ei acasă. Vă vedeți rar și, din cauza programului aglomerat, probabil că simte nevoia unei prezențe mai constante.
Cuvintele au lovit-o pe Amber ca un pumn în stomac.
— Și ce legătură are asta cu acest desen?
Clara a continuat:
— În clasa noastră, discutăm despre familie și despre rolurile importante din viața fiecărui copil. Se pare că Mia a început să mă vadă ca pe o figură maternă. Asta nu înseamnă că nu vă iubește, doamnă Taylor. Doar că își exprimă dorința de a avea mai mult timp cu mama ei.
Amber a simțit lacrimile cum îi înțeapă ochii. Tot acest timp, crezuse că Jack o înșală, când, de fapt, singura „trădare” era propria ei absență din viața fiicei sale.
O schimbare necesară
În zilele următoare, Amber și-a reorganizat complet programul. A început să lucreze de acasă mai des, să-și ia zile libere pentru a petrece timp cu Mia și să fie mai atentă la nevoile ei emoționale.
Serile lor s-au umplut cu activități speciale – gătit împreună, seri de film, povești citite înainte de culcare. Amber și-a dat seama că, deși credea că muncește pentru a-i asigura Miei un viitor mai bun, cel mai important lucru pe care putea să i-l ofere fiicei ei era timpul său.
Cât despre Clara, Amber a avut o conversație sinceră cu ea și i-a mulțumit că a fost acolo pentru Mia când ea nu a putut fi.
Această experiență i-a arătat lui Amber un adevăr pe care prea mulți părinți îl descoperă prea târziu: nimic nu poate înlocui prezența unei mame în viața copilului său.
Și, deși acest desen i-a frânt inima în acea seară, în final, a fost exact lecția de care avea nevoie.
