Mirela Loșniță
Andrei și-a dus mama la marginea satului, într-o casă aproape ruinată. A coborât din mașină două sacoșe, apoi i-a întins o bancnotă de 50 de lei.
Fiul ei a abandonat-o într-o casă dărăpănată și i-a lăsat doar 50 de lei
— Aici vei avea liniște, mamă. Eu nu mai pot să am grijă de tine, i-a spus grăbit.
Maria a privit pereții crăpați și acoperișul găurit. Casa îi aparținuse cândva soțului ei, Ion, dar nimeni nu mai locuise acolo de aproape douăzeci de ani.
— Când te întorci? a întrebat bătrâna.
Andrei a evitat să o privească.
— Te sun eu.
Mașina a dispărut într-un nor de praf. Maria a rămas singură, cu două sacoșe și 50 de lei în buzunar.
Zgomotul care a trezit-o în toiul nopții
În prima noapte, vântul a pătruns prin găurile acoperișului. Podeaua scârțâia, iar ferestrele tremurau la fiecare rafală.
La un moment dat, un zgomot puternic a trezit-o. Maria s-a ridicat speriată și a observat că una dintre scândurile podelei se desprinsese.
S-a apropiat și a ridicat-o cu greu. Sub ea se afla o cutie metalică, acoperită de rugină.
Înăuntru erau câteva fotografii, un carnețel și mai multe documente îngălbenite. Maria a recunoscut imediat scrisul soțului său.
Printre acte se găsea titlul de proprietate al unui teren aflat la marginea orașului. Ion îl moștenise de la bunicul său și îl trecuse pe numele Mariei.
Bătrâna nu știuse nimic despre acel pământ.
Descoperirea făcută la primărie
A doua zi, Maria a mers la primărie. Funcționara a verificat documentele, apoi a privit-o surprinsă.
— Terenul vă aparține. Mai mult, în acea zonă urmează să fie construit un cartier comercial. Proprietatea valorează câteva sute de mii de lei.
Maria a simțit că picioarele nu o mai ascultă. Cu o zi înainte nu știa dacă îi vor ajunge cei 50 de lei pentru mâncare. Acum descoperea că deținea o avere.
A vândut o parte din teren și a păstrat restul. A reparat casa, a schimbat acoperișul și a pus ferestre noi. În curte a plantat trandafiri, exact cum făcuse în tinerețe.
Nu și-a risipit banii. A trăit modest și i-a ajutat pe cei care aveau nevoie. A cumpărat rechizite copiilor săraci și i-a plătit tratamentul unei vecine bolnave.
Fiul s-a întors când a rămas fără nimic
Șase luni mai târziu, o mașină a oprit în fața porții. Din ea a coborât Andrei. Purta un costum șifonat și părea îmbătrânit.
Afacerile îi eșuaseră, iar datoriile îl copleșeau. A rămas fără cuvinte când a văzut casa renovată.
— Mamă, am greșit, a mărturisit el. Te-am abandonat când aveai cea mai mare nevoie de mine.
Maria l-a privit în tăcere. Ar fi putut să-i închidă ușa, dar nu a făcut-o.
— Intră. Îți pregătesc un ceai.
Andrei a început să plângă. În acea zi a înțeles că oamenii nu trebuie abandonați atunci când devin incomozi. Mama pe care o considerase o povară îi oferea acum exact lucrul pe care el nu fusese capabil să i-l ofere: iertarea.
