Grigore Madalina
Dumitru Dragomir a rememorat atmosfera de putere dinainte de 1989 și relațiile din jurul familiei Nicolae Ceaușescu. Fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal a vorbit despre respectul rigid impus de cuplul dictatorial și despre o frică reală, concentrată într-o singură persoană, al cărei nume era evitat inclusiv de liderii de partid.
Cum descrie Dumitru Dragomir atmosfera din jurul familiei Ceaușescu
În amintirile lui Dragomir, prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu nu genera panică directă, ci o formă strictă de respect și distanță formală. Regimul funcționa pe baza unei ierarhii clare, cu reguli precise, iar cei din jur știau exact cum să se comporte pentru a evita problemele.
Această predictibilitate a sistemului făcea ca frica să nu fie sentimentul dominant în raport cu familia Ceaușescu, spune Dragomir, chiar dacă autoritatea lor era incontestabilă.
Persoana care inspira cu adevărat teamă
Potrivit lui Dragomir, adevărata teamă era legată de Tudor Postelnicu, fost șef al Securității și ulterior ministru de Interne. El a relatat că Postelnicu era considerat extrem de temut, până într-acolo încât numele său nu era rostit nici de liderii de rang înalt ai partidului.
– „Vă spun unul de nici Hitler n-a fost aşa! Postelnicu! Nu există în ţara românească om căruia să nu-i fi fost frică de Postelnicu!”, a explicat Dumitru Dragomir.
În discuțiile din interiorul Comitetului Central, acesta era menționat prin formule vagi, fără a-i fi pronunțat numele, tocmai din cauza fricii pe care o inspira.
– „Mă duceam la secretarii Comitetului Central. De exemplu la Radu, care-mi fusese prim-secretar la Braşov. Era un boem, un om de o deşteptăciune rară. Nu-i pomenea numele, nu spunea «Du-te la tovarăşul Postelnicu», spunea: «Du-te la tovarăşul».
Nuţă, care era o fiară, nu-i pomenea numele! Marin Bărbulescu nu-i pomenea numele. Nimeni nu-i pomenea numele”, a povestit Dragomir.
Relația directă cu vârful aparatului de forță
Fostul lider din fotbal a mai spus că, în perioada în care conducea clubul Victoria București, avea contacte frecvente cu Tudor Postelnicu și cu generalul Nuță, șeful Inspectoratului General al Miliției. Întâlnirile aveau loc aproape zilnic, de regulă în afara programului obișnuit.
– „Dimineaţa ştiam sigur că mă cheamă ori Nuţă ori Postelnicu, înainte de a venii tovarăşii la serviciu. Sau după ce plecau. În restul zilei nu aveau treabă cu mine.
De exemplu, după ora 5, după ce plecau, mă aşteptam sigur că mă cheamă unul din ei. Nici nu treceau cinci minute şi suna telefonul”, a mai spus Mitică Dragomir.
Un stil care l-a ferit de conflicte
Dragomir a susținut că era printre puținii care își permiteau un ton mai relaxat în aceste întâlniri, fără a depăși limitele acceptate. Spune că această abordare l-a ajutat să evite conflicte serioase și să nu își creeze dușmani.
– „Eu mă duceam şi ziceam: «Să vă trăiască familia». Se uita la mine de zicea că sunt dilău. Făcea: «Bă, eşti dilău?» «Nu, tovarăşul ministru, se poate? Dar zic să vă fac şi pe dumneavoastră să zâmbiţi, să râdeţi».
N-a existat un şef al meu să mă duşmănească. Nici Mircea Sandu, care era şeful fotbalului. Mă contram cu el, mă înjuram cu el în Adunări Generale, dar nu exista să mă duşmănească, pentru că eu am ştiut cum să fac lucrurile de aşa natură să nu fac rău la oameni”, a mai declarat Dumitru Dragomir.
