Mirela Loșniță
Supa de pui rămâne, indiferent de anotimp, una dintre cele mai iubite mâncăruri românești. Nu este doar o alegere hrănitoare, ci și un preparat care aduce în farfurie gustul copilăriei. Fie că e servită într-o zi rece de iarnă sau într-un weekend liniștit de vară, supa de pui are darul de a calma, a hrăni și a vindeca. Iar bunicile noastre aveau un secret care transforma această rețetă aparent banală într-o adevărată mâncare de suflet.
Specialiștii în nutriție recomandă consumul supei de pui cel puțin o dată pe lună. Este ușor de digerat, bogată în vitamine, minerale și colagen, ceea ce o face ideală pentru copii, bătrâni și persoane în convalescență. Preparată corect, fără adaosuri artificiale, cu ingrediente naturale și cu răbdare, devine mai mult decât o simplă mâncare – un adevărat remediu culinar.
Ingredientul neașteptat care face supa de pui de neuitat
Totul începe cu alegerea corectă a cărnii. Bunicile foloseau întotdeauna pui de țară, crescut natural, iar pentru supă, porțiuni precum spatele, aripile, pipotele și inimile erau esențiale. Acestea nu doar că oferă gust intens, dar conțin colagen și grăsimi bune care dau supei o consistență aparte. Carnea se lasă la fiert la foc mic, fără capac, împreună cu o ceapă albă întreagă. Este important să fie îndepărtată constant spuma care se ridică deasupra apei, pentru o supă clară și curată.
După primele clocote, urmează legumele: morcovii, păstârnacul, țelina și pătrunjelul rădăcină, toate tăiate cubulețe mici. Pentru o aromă mai bogată, legumele pot fi sotate ușor în unt înainte de a fi adăugate în supă. Acest pas, aparent minor, intensifică gustul final și aduce o notă de finețe. Ceapa, lăsată întreagă, nu se taie – se scoate abia la final, după ce a eliberat tot ce avea mai bun.
Sarea se adaugă cu grijă, doar după ce carnea și legumele s-au fiert bine, pentru a nu influența procesul de gătire. În loc de cuburi concentrate sau aditivi din comerț, bunicile foloseau ierburi aromatice din grădină – cimbru, salvie sau frunze de leuștean. Acestea aduc supei acea savoare discretă, dar irezistibilă, pe care nu o poți reproduce dintr-un plic.
La final, se adaugă tăiețeii. Dar nu orice fel de tăieței – ci un ghem de tăieței de casă, făcuți doar din făină și ou, exact cum îi pregătea bunica pe masă de lemn. Fierți direct în supă, aceștia absorb aroma legumelor și a cărnii, aducând un plus de consistență și gust autentic.
Ultimele detalii pentru o supă ca odinioară
După ce toate ingredientele s-au legat într-un preparat complet, ceapa se scoate din oală, iar supa se lasă la odihnit sub capac pentru câteva minute. La final, se adaugă pătrunjel verde tocat fin și un praf de piper negru proaspăt măcinat. Pentru o textură mai cremoasă, o lingură de smântână poate fi pusă direct în farfurie, imediat înainte de servire.
Acest gest simplu adaugă un strat suplimentar de catifelare și transformă o rețetă clasică într-un preparat cu accente de fine dining.
Dincolo de tehnica de gătire și de ordinea în care se adaugă legumele, ingredientul care schimbă complet gustul supei este carnea de pui de țară. Crescut fără hormoni sau concentrate, un astfel de pui are o carne fermă, un gust puternic și o grăsime sănătoasă, care aduce consistență și profunzime fiecărei linguri. Acest tip de carne este ceea ce face diferența între o supă banală și una care amintește de copilărie, de duminicile petrecute la masa mare, în familie.
Rețeta suprei de pui, așa cum o găteau bunicile, nu presupune ingrediente scumpe sau metode complicate, ci doar răbdare, simplitate și alegeri corecte. Iar dacă vrei ca bucătăria ta să miroasă a acasă, nu trebuie decât să urmezi acești pași și să pui în supă nu doar legume și carne, ci și puțină dragoste – exact cum făceau ei.
