Pe culmile spirituale ale Muntelui Athos, în mănăstirea Vatopedi, Părintele Iosif Vatopedinul împărtășește înțelepciunea ancestrală a lumii ortodoxe. Printre sfaturile sale prețioase se numără și acele reguli de conviețuire cu familia extinsă, care rezumă echilibrul dintre apropiere și distanță, între împărtășire și prudență.
„Cu rudele tale mănâncă, bea, dar ferește-te să dai sau să iei ceva de la ele!” Este un proverb vechi, plin de înțelepciune, care răsună adesea în cuvintele Părintelui Iosif. Prin aceste cuvinte, el ne îndeamnă să păstrăm relații cordiale și apropiate cu membrii familiei, să ne bucurăm împreună de momentele frumoase, dar să evităm implicările financiare sau schimburile de bunuri materiale care ar putea aduce discordie și neînțelegeri.
Contextul spiritual și familial
Trăind într-o lume tot mai materialistă și individualistă, sfaturile Părintelui Iosif vin ca un balsam pentru sufletele căutătoare de pace și armonie. El subliniază importanța respectului reciproc și a menținerii unei distanțe sănătoase în relațiile de familie, pentru a preveni situațiile în care legăturile strânse pot degenera în conflicte.
De ce să evităm tranzacțiile materiale cu familia?
În familia extinsă, fiecare individ este modelat de experiențele și convingerile personale, așa cum explică Părintele Iosif. Atunci când intervin interese materiale, aceste diferențe pot escalada în neînțelegeri și resentimente. Respectul pentru individualitatea fiecăruia și evitarea tranzacțiilor financiare sau schimburilor de bunuri pot ajuta la păstrarea păcii și a unității în familie.
Cum putem aplica aceste învățături?
Practicând generozitatea spirituală și evitând capcanele materialismului, putem construi relații de familie mai puternice și mai sănătoase. Părintele Iosif ne încurajează să împărtășim mesele, să sărbătorim împreună, dar să ne abținem de la a face afaceri unii cu ceilalți. Aceasta nu numai că previne conflictele, dar întărește și legăturile emoționale, lăsând loc pentru o conviețuire armonioasă și plină de respect.
„Fiicei mele celei adevărate, urări de bine părinteşti. Am primit scrisoarea ta sau, mai bine zis, ‘gazeta’ ta! Am râs când am văzut-o şi m-am neliniştit când am citit-o. De ce gândeşti astfel, copilul meu? Nu s-a întâmplat absolut nimic şi nici nu se va întâmpla. Greşeala se datorează lipsei mele de experienţă, pe care am dovedit-o crezând că pot împăca cele ce nu sunt de împăcat. Fiecare om îşi are caracterul său şi propria personalitate, pe care şi-a format-o în urma experienţelor trăite în trecut, după propriile modele, măsuri şi convingeri. Prin urmare, pe baza acestora ia hotărâri, se exprimă şi acţionează. Numai cei care sunt ai lui Hristos se pot împotrivi şi pot anula aceste legi şi reguli, şi aceasta, din iconomie. Nu te-ai izbit niciodată în viaţă de sisteme şi moduri de gândire diferite de al tău, aparţinând celorlalţi, celor din jurul tău, cu care, în multe alte situaţii, împărtăşiseşi aceleaşi idei şi convingeri? Nici aceia nu sunt răi şi perverşi şi, cu atât mai mult, nici tu. Sunt ideile lor, sistemele lor de gândire, ideologia lor generală. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să ai alte păreri decât proprii tăi copii? Nu te-ai aflat niciodată în dezacord cu soţul tău, care este al doilea înger păzitor pentru tine? Cauza este, oare, faptul că aţi devenit răi? Sau poate îngeraşii tăi cei nevinovaţi sunt răi sau îndărătnici? Cu siguranţă, nu. De vină este personalitatea dezbinată a omului, care dă naştere, brusc, disensiunilor şi scindărilor. Singura soluţie este respectul reciproc şi evitarea contactelor şi intervenţiilor străine. Cei din vechime aveau o vorbă: ‘cu rudele tale mănâncă, bea, dar fereşte-te să dai sau să iei ceva de la ele’. Alungă, copilul meu, puţina tulburare sau părere de rău şi convinge-l pe îngeraşul nostru să nu-şi piardă curajul şi să considere conjunctura drept un prilej de a învăţa practic despre sensul relaţiilor sociale şi al vieţii. De altminteri, aceasta a fost o soluţie temporară şi comodă şi, desigur, pentru o situaţie limitată. Uiţi, fata mea, că Avraam şi Lot s-au despărţit, pentru că le era imposibil să locuiască sub acelaşi acoperiş? Asta-i toată filosofia: să porţi neputinţele altora şi nu să le judeci, fără să iei seama la ce sunt şi ce gândesc aceia. Au nevoie de îngăduinţă şi răbdare. Pacea lui Hristos să fie totdeauna cu voi! Cu rugăciunile şi dragostea mea părintească, Părintele vostru Iosif.”
Învățăturile Părintelui Iosif Vatopedinul rămân relevante și profund necesare în societatea contemporană. Prin simpla aplicare a acestor reguli de bază, putem spera la o viață familială mai pașnică și mai împlinită. Pacea și armonia în relațiile de familie sunt posibile, iar soluția stă în înțelepciunea tradițională, care ne învață să balansăm apropierea emoțională cu prudența practică.
Sursa foto: a1.ro