De ce nu există oglinzi în mânăstirile și chiliile de pe Muntele Athos: „Acesta este Raiul"

Iată de ce nu există oglinzi în mânăstirile și chiliile de pe Muntele Athos!

De ce nu există oglinzi în mânăstirile și chiliile de pe Muntele Athos

Muntele Athos, situat în nordul Greciei, este un loc sfânt de o importanță covârșitoare pentru ortodocși din întreaga lume. Cu o istorie bogată și tradiții vechi, acest munte a devenit o destinație de pelerinaj pentru mii de credincioși care caută liniștea și pacea interioară în mijlocul naturii înfloritoare și a mânăstirilor seculare. Totuși, există un aspect curios care a stârnit întrebări printre vizitatori și cercetători: lipsa oglinzilor în mânăstirile și chiliile de pe Muntele Athos.

Călugărul Theologos, invitat într-un podcast moderat de Mihai Morar, a dezvăluit unul dintre secretele acestui loc sfânt – absența oglinzilor. Motivul pentru care oglinzile nu există pe Muntele Athos are legătură cu conceptul ortodox al iubirii de sine și cu trăirea unei vieți dedicate lui Dumnezeu.

Călugărul Theologos: „Acesta este Raiul”

În societatea modernă, vorbim despre importanța iubirii de sine și a dezvoltării personale. Cu toate acestea, în lumea călugărilor de pe Muntele Athos, iubirea de sine este considerată un păcat. Călugărul Theologos a explicat că oglinzile conduc la însingurare și pot stimula iubirea de sine excesivă. Cei care se uită în oglindă și se concentrează prea mult asupra aspectului lor personal pot săvârși un mare păcat, conform învățăturilor ortodoxe. În schimb, trăind pe Muntele Athos, călugării sunt învățați să-și îndrepte iubirea și atenția către ceilalți, spre comunitate și spre Dumnezeu.

„Aici nu sunt oglinzi pentru că oglinda duce la însingurare. Atunci începe iubirea de sine. Capacitatea mea de iubire trebuie să se îndrepte către celălalt, și acesta este Raiul”, a explicat călugărul Theologos.

Călugărul Theologos: „Ăsta este iadul”

El subliniază că iubirea de sine excesivă este un păcat grav și că fiecare individ trebuie să-și cunoască locul în lume și să-și cultive harul lui Dumnezeu. Aceasta este cheia invincibilității, potrivit călugărului, dar în același timp, să nu uităm niciodată să ne jertfim pentru ceilalți. În viziunea lor, iubirea față de sine înseamnă a condamna omul la singurătate, iar acesta este echivalent cu iadul. Cel mai important aspect este iubirea față de ceilalți, nu față de sine însuși.

„Iubirea de sine păcătoasă este un păcat foarte mare. Fiecare trebuie să-și știe locul și să-și potențeze harul lui Dumnezeu. Atunci, omul este invincibil! Te iubești prea mult atunci când scade iubirea față de ceilați. Mereu trebuie să ne jertfim pentru ceilalți. Iubirea de mine însumi mă condamnă la singurătate. Și ăsta este iadul. Ceea ce contează este iubirea față de celălalt, nu față de mine însumi”.

Această înțelepciune spirituală arată cât de profundă și de diferită este viața pe Muntele Athos în comparație cu lumea obișnuită. Aici, călugării și preoții își dedică viețile rugăciunii, contemplării și servirii comunității, evitând trăsăturile egoiste ale vieții moderne. Prin eliminarea oglinzilor, acești călugări subliniază importanța autenticității, modestiei și a devotamentului față de cei din jurul lor.

Muntele Athos rămâne astfel un loc unic în lume, în care spiritualitatea și tradițiile seculare sunt păstrate cu sfințenie, iar absența oglinzilor servește ca un simbol puternic al acestor valori înalte. Pentru călugării care trăiesc aici, adevărata frumusețe se găsește în umilință și în daruirea față de ceilalți, și nu în imaginea reflectată de o oglindă.