La noapte se deschid cerurile! Ce spune tradiția că este bine să faci în noaptea de Ovidenie, pentru sănătate, noroc și liniște sufletească
Noaptea de Ovidenie, dinspre vineri spre sâmbătă, 21 noiembrie, este una dintre cele câteva nopți ale anului despre care bătrânii spuneau că „se deschid cerurile”. Sâmbătă, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, zi cu cruce roșie în calendar. Iar în noaptea dinainte, satul românesc avea rânduiala lui.
Nimic spectaculos.
Câteva gesturi mici, făcute în liniște, cu gândul la cei din casă.
Ce înseamnă că „se deschid cerurile” de Ovidenie
Credința că cerurile se deschid apare în tradiția populară la marile sărbători: la Crăciun, la Bobotează, la Sânziene. Ovidenia face parte din același șir. Se spune că, pentru câteva clipe, de obicei în jurul miezului nopții, cerul e mai aproape de pământ, iar rugăciunile spuse atunci ajung mai repede la Dumnezeu.
Bătrânii legau credința de povestea sărbătorii. Potrivit tradiției creștine, Fecioara Maria, copilă de trei ani, a fost dusă de părinții ei, Ioachim și Ana, la Templul din Ierusalim. Se spune că a urcat singură treptele, fără să privească înapoi, și că a fost primită în Sfânta Sfintelor, locul în care intra doar arhiereul, o dată pe an.
O ușă care se deschide pentru cineva curat la suflet. De aici, în mintea oamenilor, ideea unei nopți în care și cerul își deschide porțile.
Rugăciunea de la miezul nopții, pentru sănătate
Cel mai important gest din noaptea de Ovidenie, spune tradiția, este rugăciunea. Nu una lungă și nu neapărat după carte. Gospodinele se ridicau din pat puțin înainte de miezul nopții, aprindeau lumânarea la icoană și se rugau pentru sănătatea fiecărui membru al familiei, pe nume.
Mai ales pentru copii. Pentru că sărbătoarea amintește de o copilă dusă la templu, Ovidenia a rămas în popor o zi a celor mici, iar mamele se roagă în noaptea aceasta pentru drumul lor în viață.
Cei care nu se pot trezi la miezul nopții pot spune rugăciunea înainte de culcare. Mulți aleg „Cuvine-se cu adevărat”, rugăciunea cunoscută a Maicii Domnului.
Dorința rostită în gând, pentru noroc
Al doilea obicei ține de noroc. Se spune că dorința rostită cu inima curată în noaptea de Ovidenie are mai multe șanse să se împlinească. Dar tradiția pune câteva condiții:
- dorința se spune în gând, nu cu voce tare;
- nu se cere nimic rău pentru altcineva;
- nu se cer bani sau lucruri, ci sănătate, împăcare, un drum bun;
- după ce o rostești, nu o mai povestești nimănui.
Fetele nemăritate puneau, în unele zone, un fir de busuioc sub pernă, cu gândul să-și viseze ursitul. Obiceiul e mai cunoscut la Sfântul Andrei și la Bobotează, dar în câteva sate se făcea și de Ovidenie.
Candela aprinsă și apa pusă la icoană
În noaptea aceasta, în casele credincioșilor arde candela sau o lumânare la icoană. Lumina aprinsă era, pentru bătrâni, semnul că familia o așteaptă pe Maica Domnului în casa ei.
Tot seara, multe gospodine pun lângă icoană o cană cu apă neîncepută, un bănuț și o crenguță de busuioc. Dimineața, toți ai casei se spală pe față cu această apă, pentru sănătate și spor. Se spune că apa care a stat peste noapte la icoană, în noaptea în care se deschid cerurile, rămâne „curată” tot anul.
Atenție: dacă folosești lumânare, nu o lăsa nesupravegheată toată noaptea. O candelă bine pusă, departe de perdele, e varianta sigură.
Iertarea, pentru liniște sufletească
Poate cel mai frumos obicei al nopții nu are nimic de-a face cu obiectele. Bătrânii spuneau că nu e bine să intri în ziua de Ovidenie cu supărări. Înainte de culcare, cei certați își cereau iertare, iar cei care nu puteau vorbi față în față măcar se gândeau cu iertare la omul cu care s-au supărat.
Tot pentru liniște, în seara aceasta nu se fac zgomote mari, nu se ascultă muzică tare și nu se ceartă nimeni în casă. Se spune că o noapte de Ovidenie trecută în pace aduce pace în casă tot anul.
Ce spune Biserica despre aceste obiceiuri
Trebuie spus clar: ideea că „se deschid cerurile” într-o anumită noapte, dorințele puse în gând sau busuiocul sub pernă țin de credința populară, nu de învățătura Bisericii. Preoții amintesc că rugăciunea e primită oricând, nu doar la miezul nopții, și că cel mai potrivit mod de a cinsti sărbătoarea e participarea la slujbă.
În multe parohii, vineri seara se oficiază Vecernia sau Privegherea sărbătorii, iar sâmbătă dimineață, Sfânta Liturghie. Pentru că ne aflăm în Postul Crăciunului, sâmbătă este zi cu dezlegare la pește.
Dincolo de tradiții, noaptea de Ovidenie rămâne ce a fost mereu pentru bunicile noastre: o seară liniștită, o lumânare aprinsă, o rugăciune pentru copii și un gând bun pentru cei de care te-ai îndepărtat. Cerul se deschide sau nu, dar o casă în pace e deja un început bun.






















