Roxana
În ajunul Moșilor de toamnă, bătrânii satelor spun că cerurile se deschid. Este noaptea în care, potrivit credinței populare, sufletele celor morți primesc voie să coboare și să își mai vadă o dată casa, masa și oamenii pe care i-au lăsat în urmă.
În 2026, Moșii de toamnă, numiți și Sâmbăta Morților, cad sâmbătă, 7 noiembrie. Așadar, noaptea de vineri spre sâmbătă este cea despre care se spun cele mai multe lucruri. Unele țin de rânduiala Bisericii. Altele vin din tradiția veche, transmisă din bunici în nepoți.
Ce sunt Moșii de toamnă și de ce nu se confundă cu 1 noiembrie
Moșii de toamnă sunt una dintre zilele de pomenire a morților din calendarul ortodox. Cad în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, care anul acesta este duminică, 8 noiembrie.
Mulți încă îi confundă cu Ziua Morților de la 1 noiembrie. Aceea ține însă de calendarul creștin apusean. La ortodocși, pomenirea de toamnă vine cu câteva zile mai târziu și, în multe zone, este ultima mare pomenire înainte de Postul Crăciunului.
Cuvântul „moși” nu se referă doar la bătrâni. În limbajul popular, moșii sunt toți înaintașii: părinți, bunici, străbunici, rude apropiate și oameni de care nu mai ține minte nimeni, dar care au trăit cândva în aceeași casă.
Noaptea din ajunul Moșilor de toamnă, când se spune că se deschid cerurile
Tradiția spune că, în ajunul Moșilor de toamnă, sufletele morților se întorc acasă după apusul soarelui. Nu vin ca să sperie pe nimeni. Vin flămânde, însetate și cu dor de ai lor.
De aceea, în multe gospodării de la țară, vineri seara masa nu se strânge de tot. Rămâne pe ea o bucată de pâine, un pahar sau o cană cu apă curată și, uneori, o farfurie cu mâncare gătită în ziua aceea.
Se aprinde o lumânare la fereastră.
Ușa nu se trântește.
Nu se ceartă nimeni în casă.
Bătrânii spun că lumina de la geam le arată sufletelor drumul spre casă. Dacă fereastra e întunecată, se crede că cei plecați trec mai departe și rămân triști un an întreg.
Ce nu se face în seara dinaintea Sâmbetei Morților
Din aceeași credință vin și câteva interdicții, respectate și azi în unele sate din Moldova, Oltenia sau Ardeal.
Nu se aruncă apă afară din casă după lăsarea întunericului. Se spune că ar putea cădea peste sufletele care stau la prag. Din același motiv, nu se mătură seara și gunoiul nu se scoate din casă până a doua zi.
Nu se dă nimic cu împrumut, mai ales sare, foc sau bani. Nu se spală rufe și nu se întinde haina pe sârmă peste noapte. Iar cine a pierdut de curând pe cineva drag e sfătuit să nu plângă cu glas tare, ca să nu le „îngreuneze” drumul celor plecați.
Nimic din toate acestea nu este regulă bisericească. Sunt obiceiuri populare, păstrate mai mult din respect pentru cei de dinainte decât din teamă.
Ce se face sâmbătă, de Moșii de toamnă
Dimineața de sâmbătă este cea care contează cel mai mult pentru credincioși. Se merge la biserică cu colivă, colaci, vin, lumânări și pomelnicul cu numele celor adormiți. Preotul îi pomenește pe toți la slujbă, apoi se face parastasul.
După slujbă se împart pomenile. De obicei, în pachet intră colac sau pâine, colivă, fructe, o lumânare și, în multe locuri, o cană sau o farfurie nouă. Tradiția spune că tot ce dai de Moșii de toamnă ajunge la cel pentru care ai dat. Dacă îi plăcea un anume fel de mâncare, e bine să pui și din acela.
Mulți merg și la cimitir. Curăță mormintele, aprind lumânări, tămâiază și lasă câteva flori. Pe alocuri, oamenii stau puțin la morminte și povestesc despre cei plecați, ca și cum aceștia ar fi încă de față.
Ce se spune despre sufletele morților după Moșii de toamnă
Credința populară spune că, după pomenirea de sâmbătă, sufletele morților se întorc acolo de unde au venit, sătule și liniștite. Cerurile se închid la loc până la următorii moși.
Bătrânii mai spun că un suflet pomenit nu rămâne fără lumină, iar unul uitat „umblă” și își caută pomană. De aici vine grija multor familii de a nu sări peste nicio Sâmbătă a Morților, oricât de departe ar fi de casă.
Poate că, dincolo de lumânarea de la fereastră și de cana cu apă de pe masă, asta e partea cea mai frumoasă a tradiției. Pentru o seară, numele celor dragi se rostesc din nou cu glas tare în casă.
