Miruna Purcel
Lumea fotbalului românesc este în doliu după trecerea în neființă a legendarului portar Helmuth Duckadam, cunoscut drept „Eroul de la Sevilla”. La vârsta de 65 de ani, Duckadam a încetat din viață, lăsând în urmă o moștenire impresionantă și amintiri de neșters pentru colegi și fani. Printre cei mai afectați de această pierdere se numără și Ladislau Bölöni, fost coechipier și prieten apropiat al lui Duckadam.
Reacția lui Ladislau Bölöni la aflarea veștii
Ladislau Bölöni, care a evoluat alături de Helmuth Duckadam în echipa Stelei București ce a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986, a fost profund marcat de vestea tristă. Într-o declarație emoționantă, Bölöni a spus:
„Îl voi păstra mereu în amintire cu zâmbetul său inconfundabil de sub mustață. Helmuth a fost nu doar un coechipier extraordinar, ci și un prieten de nădejde. Pierderea sa lasă un gol imens în inimile noastre.”
Aceste cuvinte reflectă legătura strânsă dintre cei doi și respectul profund pe care Bölöni îl avea pentru Duckadam.
Moștenirea lăsată de Helmuth Duckadam
Helmuth Duckadam a intrat în istoria fotbalului mondial datorită performanței sale excepționale din finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, disputată la Sevilla. Atunci, el a apărat patru lovituri de departajare consecutive, contribuind decisiv la victoria Stelei București împotriva FC Barcelona. Această realizare unică i-a adus supranumele de „Eroul de la Sevilla” și l-a transformat într-o legendă a sportului românesc.
Cariera sa a fost marcată de momente de glorie, dar și de provocări. După triumful de la Sevilla, Duckadam a fost nevoit să se retragă prematur din activitatea sportivă din cauza unor probleme de sănătate. Cu toate acestea, el a rămas o figură emblematică în fotbalul românesc, implicându-se ulterior în diverse proiecte și ocupând funcții administrative în cadrul clubului Steaua.
„Nu știu, pur și simplu, ce să vă spun. E greu să-mi găsesc cuvintele. El era mereu optimist și își înfrunta problemele. Era un băiat tot timpul pozitiv. Dacă o greutate a vieții era prea mare pentru el, nu se lăsa dărâmat. Cu toate intervențiile pe care le-a suferit de-a lungul timpului, el găsea mereu puterea să zâmbească.
Tot timpul avea un zâmbet, tot timpul era optimist. Parcă acum e mai erou decât atunci. Acum nu mai lucra cu o minge, acum înfrunta probleme la inimă, probleme serioase. O să mi-l amintesc mereu așa, cu un zâmbet sub mustața lui. Amintirea cea mai dragă este momentul de la Sevilla de după ce a apărat al patrulea penalty. Eu ratasem și am sărit în brațele lui și…”, a spus Ladislau Boloni.
