Georgescu Dragos
România schimbă din nou regulile privind gestionarea populației de urs brun. Președintele Nicușor Dan a promulgat legea care majorează semnificativ numărul exemplarelor ce pot fi recoltate în cadrul acțiunilor de prevenție și intervenție, după un traseu legislativ marcat de controverse, o sesizare la Curtea Constituțională și o cerere de reexaminare trimisă Parlamentului.
Lege importantă pentru români promulgată de Nicușor Dan. S-a dublat cota
Noile prevederi stabilesc pentru anul 2026 un nivel de prevenție de 859 de exemplare de urs brun la nivel național. Separat, sunt prevăzute 110 exemplare pentru nivelul de intervenție.
Aceleași niveluri urmează să fie aplicate și în 2027.
Comparativ cu reglementarea anterioară, cifrele sunt aproape duble. Nivelul de prevenție stabilit anterior era de 426 de exemplare, iar cel de intervenție ajungea la 55.
În total, dacă sunt adunate cele două categorii, noul cadru legislativ vorbește despre 969 de exemplare.
Măsura a fost justificată de inițiatori prin necesitatea reducerii conflictelor dintre oameni și urși, în special în localitățile și zonele unde animalele sălbatice ajung frecvent în apropierea gospodăriilor.
Președintele Nicușor Dan a avut însă mai multe obiecții.
Șeful statului a contestat inițial legea la Curtea Constituțională, iar după respingerea sesizării a cerut Parlamentului să reanalizeze actul normativ.
Parlamentarii au menținut însă, în esență, forma inițială.
În aceste condiții, legea a ajuns din nou la promulgare.
Cota de prevenție crește de la 426 la 859 de exemplare
Cea mai importantă modificare adusă de lege privește numărul urșilor bruni care pot fi recoltați la nivel național.
Pentru nivelul de prevenție sunt prevăzute 859 de exemplare.
Diferența este majoră față de nivelul anterior, de 426 de exemplare.
Practic, numărul este puțin mai mult decât dublu.
Și nivelul de intervenție crește.
Dacă anterior era stabilit la 55 de exemplare, noua lege prevede 110.
Este importantă însă diferența dintre cele două categorii.
Nivelul de prevenție are rolul de a permite gestionarea populației de urs în zonele în care există un risc crescut de apariție a conflictelor dintre animale și oameni.
Nivelul de intervenție este legat de situațiile în care anumite exemplare creează probleme și pot reprezenta un pericol.
Scopul declarat al modificării legislative este prevenirea atacurilor asupra populației și reducerea pagubelor produse gospodăriilor, culturilor agricole, animalelor domestice sau altor bunuri.
Problema urșilor a devenit una dintre cele mai sensibile teme din ultimii ani, în special în județele din centrul țării și în zonele montane.
Localnicii din numeroase comunități au reclamat repetat prezența animalelor în apropierea caselor.
Au existat situații în care urșii au intrat în gospodării, au atacat animale domestice sau au distrus culturi și stupine.
Mai grav, au fost raportate și atacuri asupra oamenilor.
Pe de altă parte, organizațiile de mediu și o parte dintre specialiști au avertizat că intervențiile letale trebuie să rămână atent controlate, ursul brun fiind o specie protejată.
Tocmai echilibrul dintre siguranța oamenilor și conservarea speciei se află în centrul disputei.
Nicușor Dan a contestat legea la Curtea Constituțională
Drumul legii până la promulgare a fost unul complicat.
Actul normativ fusese adoptat de Parlament în primăvara anului 2026.
Președintele Nicușor Dan a decis să nu îl promulge imediat.
Șeful statului a sesizat Curtea Constituțională, ridicând mai multe obiecții referitoare la compatibilitatea prevederilor cu Constituția și cu regulile europene privind protecția speciilor.
Una dintre principalele probleme semnalate era legată de modul în care sunt stabilite cotele.
Președintele a susținut că, în cazul unei specii strict protejate, eliminarea exemplarelor trebuie să respecte condiții clare.
În esență, argumentul era că înaintea recurgerii la măsuri letale trebuie analizată existența unor alternative satisfăcătoare.
Au fost ridicate întrebări și în privința stabilirii prin lege a unor niveluri naționale de prevenție și intervenție.
O altă critică a vizat rolul instituțiilor care ar trebui să decidă asemenea măsuri.
Administrația Prezidențială a argumentat că gestionarea cotelor ar trebui să țină cont permanent de date științifice și de situația concretă din teren.
Curtea Constituțională a analizat sesizarea.
Judecătorii CCR au respins însă, cu majoritate de voturi, obiecția de neconstituționalitate.
Curtea a stabilit că prevederile contestate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Astfel, legea a trecut de primul obstacol major.
Nicușor Dan mai avea însă la dispoziție posibilitatea constituțională de a cere Parlamentului reexaminarea.
A folosit-o.
Președintele a cerut Parlamentului să reanalizeze cotele
În cererea de reexaminare, Nicușor Dan a formulat mai multe observații.
Una dintre ele privea aplicarea acelorași cote în doi ani succesivi.
Legea stabilește pentru 2026 un nivel de prevenție de 859 de exemplare și unul de intervenție de 110.
Prevederile sunt aplicabile corespunzător și în 2027.
Președintele a atras atenția asupra faptului că populația de urs și situațiile din teren se pot modifica.
În opinia exprimată în cererea de reexaminare, aplicarea acelorași niveluri și a aceleiași repartizări fără o evaluare obligatorie intermediară ridică probleme.
Au existat observații și în ceea ce privește fondurile cinegetice care se suprapun peste arii naturale protejate sau peste teritorii unde vânătoarea este interzisă.
Șeful statului a cerut reguli mai clare pentru aceste situații.
O altă problemă privea transferul cotelor între fonduri.
Președintele a susținut necesitatea unor garanții suplimentare, astfel încât intervențiile să fie realizate în baza unor evaluări și să nu ducă la concentrări nejustificate într-o anumită zonă.
Cererea de reexaminare nu a convins însă majoritatea parlamentară.
Senatul a respins obiecțiile președintelui.
Legea a fost votată cu o majoritate largă.
Ulterior, și Camera Deputaților a menținut actul normativ.
În acest fel, proiectul s-a întors la Palatul Cotroceni în forma susținută de Parlament.
După epuizarea etapelor constituționale, președintele a promulgat legea.
Cum au fost stabilite cotele pentru fiecare zonă
Unul dintre argumentele susținătorilor noilor prevederi este că distribuirea cotei nu se face pur și simplu în mod egal între fondurile cinegetice.
Sunt luate în calcul mai multe criterii.
Printre acestea se află pagubele produse în ultimii ani.
Este analizat numărul incidentelor în care urșii au afectat culturile agricole, animalele domestice sau stupinele.
Sunt utilizate și date biologice.
Un rol îl au probele recoltate și informațiile genetice disponibile despre populația de urs brun.
Studiile genetice realizate în România au indicat o populație considerabilă.
Estimările vehiculate de autorități plasează numărul urșilor bruni la peste 10.000 de exemplare, intervalul comunicat fiind de aproximativ 10.500 până la 13.000.
Datele provin din analiza a peste 24.000 de probe biologice.
Susținătorii intervențiilor consideră că populația este mult peste nivelul optim și că lipsa unor măsuri de gestionare poate accentua conflictele dintre oameni și animale.
Criticii atrag însă atenția că numărul total de urși nu este singurul criteriu relevant.
Contează distribuția lor, habitatul disponibil, coridoarele ecologice, sursele de hrană și presiunea umană asupra zonelor naturale.
Din acest motiv, dezbaterea nu se reduce doar la întrebarea „câți urși există în România?”.
O altă întrebare este unde se află aceștia și de ce ajung atât de des în localități.
Extinderea zonelor construite, turismul, depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor și hrănirea intenționată a animalelor sălbatice pot contribui la apariția conflictelor.
De aceea, chiar și susținătorii gestionării active a populației recunosc că împușcarea unor exemplare nu poate reprezenta singura soluție.
Legea nu înseamnă că 969 de urși vor fi împușcați automat
Una dintre confuziile care pot apărea în jurul noilor prevederi este legată de cifra totală.
Faptul că sunt stabilite niveluri de 859 de exemplare pentru prevenție și 110 pentru intervenție nu trebuie interpretat ca o obligație ca toate aceste animale să fie eliminate.
Este vorba despre nivelurile aprobate în cadrul mecanismului legal.
Aplicarea măsurilor trebuie să respecte condițiile prevăzute de legislație.
Există și restricții.
De exemplu, legea menține protecții pentru anumite categorii de animale, inclusiv în ceea ce privește femelele însoțite de pui.
În plus, pe teritoriile unde vânătoarea este interzisă nu poate fi aplicată pur și simplu cota de prevenție.
Gestionarea populației trebuie făcută în funcție de situația din teren.
Această diferență este importantă și pentru dezbaterea publică.
Termenul folosit în legislație este „recoltare”, însă în practică aceasta poate presupune împușcarea animalelor în condițiile stabilite de lege.
Pentru autoritățile locale din zonele afectate, schimbarea este importantă deoarece oferă o marjă mai mare de intervenție.
Pentru organizațiile de protecție a mediului, provocarea va fi monitorizarea modului în care aceste cote sunt utilizate.
Ambele perspective vor continua probabil să alimenteze dezbaterea.
România are una dintre cele mai mari populații de urs brun din Europa
Discuția despre cote este amplificată de situația particulară a României.
Țara noastră găzduiește una dintre cele mai importante populații de urs brun din Europa.
Carpații oferă un habitat extins pentru această specie, însă în numeroase regiuni granița dintre zonele locuite și habitatul animalelor este tot mai dificil de delimitat.
În județe precum Harghita, Covasna, Brașov, Prahova sau Argeș, întâlnirile dintre oameni și urși nu mai reprezintă evenimente izolate.
Au existat numeroase intervenții ale jandarmilor.
Mesajele RO-Alert care avertizează populația asupra prezenței urșilor au devenit obișnuite în anumite comunități.
Pentru oamenii care locuiesc în asemenea zone, problema nu este una teoretică.
Fermierii pot pierde animale.
Apicultorii pot rămâne fără stupi.
Oamenii se pot teme să circule seara prin anumite zone.
În cazurile extreme, întâlnirile se pot transforma în tragedii.
De cealaltă parte, biologii și organizațiile de mediu avertizează că gestionarea unei specii protejate nu trebuie redusă la eliminarea exemplarelor.
Prevenția poate include garduri electrice, sisteme eficiente de colectare a deșeurilor, eliminarea surselor artificiale de hrană și campanii prin care turiștii să fie descurajați să hrănească urșii.
Este nevoie și de monitorizare.
Fără date actualizate, autorităților le este dificil să determine dacă măsurile aplicate într-o anumită zonă produc efectele dorite.
Din 2028 se schimbă modul în care vor fi stabilite cotele
Actuala formulă nu este gândită să funcționeze permanent.
Legea stabilește nivelurile pentru 2026 și 2027.
Din 2028, mecanismul urmează să se schimbe.
Cotele nu ar mai urma să fie fixate direct prin lege în aceeași manieră, ci prin ordin al autorității de mediu, pe baza informațiilor științifice disponibile.
Studiul genetic al populației de urs brun va avea un rol important.
Această schimbare poate permite o adaptare mai rapidă la situația din teren.
Dacă populația scade într-o anumită zonă, măsurile pot fi ajustate.
Dacă numărul incidentelor crește într-o altă regiune, autoritățile pot reacționa diferit.
Până atunci însă, pentru 2026 și 2027, cifrele stabilite sunt clare.
Nivelul de prevenție ajunge la 859 de exemplare.
Nivelul de intervenție este de 110.
Comparativ cu vechile niveluri de 426 și 55, creșterea este considerabilă.
Promulgarea pune capăt, cel puțin din punct de vedere al traseului legislativ, unei confruntări care a durat luni întregi.
Președintele a contestat legea la CCR.
Curtea Constituțională i-a respins obiecția.
Nicușor Dan a trimis apoi actul normativ în Parlament pentru reexaminare.
Parlamentarii au refuzat să facă modificările cerute și au menținut cotele.
Acum, actul normativ merge mai departe în forma adoptată de legislativ.
Miza va fi, de aici înainte, modul în care noile reguli sunt aplicate.
Pentru comunitățile afectate de atacurile urșilor, așteptarea este ca numărul incidentelor să scadă.
Pentru specialiștii în conservarea naturii, prioritatea este ca intervențiile să nu pună în pericol populația de urs brun și să fie fundamentate pe date.
Iar pentru autorități, provocarea va fi găsirea unui echilibru între două obiective care nu pot fi ignorate: protejarea vieții oamenilor și conservarea uneia dintre cele mai importante specii ale faunei din România.
