La cutremurul din noaptea de marți spre miercuri, cei de la parter au simțit o zguduitură scurtă, iar cei de la etajul zece au văzut lustrele balansându-se și după ce totul se oprise. Nu e o impresie. Clădirile oscilează mai puternic cu cât urci mai sus, iar fenomenul are o explicație fizică simplă. Specialiștii spun însă că o mișcare amplă la ultimul etaj nu înseamnă automat că blocul e nesigur.
Locuiești la ultimul etaj? De ce simți cutremurul de două ori mai tare decât vecinul de la parter
De ce se zguduie mai tare blocurile la ultimele etaje este întrebarea pe care și-au pus-o mii de oameni după cutremurul de miercuri noapte. Seismul, cu magnitudinea 5,7, s-a produs la ora 2:48, în zona Vrancea, la o adâncime de 120,8 kilometri, potrivit Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Același cutremur a fost trăit complet diferit în funcție de etaj.
La parter și la primele niveluri, mulți au descris o vibrație scurtă, poate un zgomot de geamuri. Mai sus, poveștile au fost altele. Locatarii de la ultimele etaje au vorbit despre mișcări ample, despre mobilă care s-a deplasat câțiva centimetri și despre lustre care au continuat să se legene și după ce pământul se liniștise.
Unii au crezut că blocul lor are o problemă. Alții au coborât în grabă pe scări, în pijama. Explicația este însă una cunoscută de ingineri de zeci de ani.
Cum ajunge cutremurul de la pământ la ultimul etaj
Totul pornește de jos. Undele seismice pun terenul în mișcare, iar mișcarea se transmite fundației. De acolo, ea urcă prin toată structura clădirii, etaj cu etaj.
Aici apare primul lucru pe care puțini îl știu: clădirile nu sunt rigide. Un bloc nu se comportă ca o cutie de beton care se mișcă dintr-o bucată. El se deformează elastic și oscilează, iar deplasările cresc pe măsură ce urci spre acoperiș.
Specialiștii compară fenomenul cu o riglă flexibilă fixată la un capăt. Explicația aparține geologilor britanici de la British Geological Survey. Dacă miști ușor capătul prins, cel liber se balansează mult mai puternic. Baza riglei abia se deplasează, vârful ei descrie un arc larg.
Blocul funcționează la fel. Fundația e capătul fixat. Ultimul etaj e capătul liber.
De aceea, la parter mișcarea seamănă cu o zguduitură, iar la etajul zece seamănă mai degrabă cu o legănare. Cine stă sus parcurge, practic, o distanță mai mare în timpul aceluiași cutremur, deși clădirea a primit exact aceeași mișcare de la sol.
Rezonanța, fenomenul care amplifică oscilațiile
Mai există un factor, la fel de important. Fiecare clădire are una sau mai multe frecvențe naturale de oscilație. Ele depind de înălțimea construcției, de masa ei și de cât de rigidă este structura.
Când frecvența undelor seismice se apropie de frecvența proprie a clădirii, apare rezonanța. Oscilațiile se amplifică, iar mișcarea resimțită devine mai puternică decât ar sugera magnitudinea cutremurului.
Clădirile înalte sunt mai sensibile la undele cu perioadă lungă, adică la oscilațiile lente și ample. Cele joase reacționează mai puternic la vibrațiile rapide.
Asta explică de ce un cutremur poate fi abia simțit într-o casă cu parter și foarte bine simțit într-un bloc cu zece etaje aflat pe aceeași stradă. Și tot asta explică de ce doi vecini din același bloc, unul de la etajul unu și altul de la etajul nouă, pot descrie a doua zi două cutremure care par complet diferite.
Lustra care continuă să se balanseze după ce totul s-a oprit este cel mai vizibil semn al acestui comportament. Clădirea își consumă treptat energia acumulată, iar obiectele suspendate o fac și ele, în ritmul lor.
De ce cutremurele din Vrancea se simt atât de departe
Seismul de miercuri face parte din categoria cutremurelor intermediare, specifice zonei Vrancea. Ele se produc la adâncimi cuprinse, de regulă, între 70 și 200 de kilometri.
Adâncimea mare are un efect important. Undele seismice pornesc de foarte jos și ajung la suprafață pe o arie extinsă. Așa se explică faptul că un cutremur produs în Vrancea poate fi simțit la București, la Galați, la Buzău, dar și în orașe aflate la sute de kilometri distanță.
Bucureștiul are, în plus, o particularitate. Straturile de sol de sub oraș pot amplifica anumite componente ale mișcării seismice. Din acest motiv, două clădiri aflate la câteva sute de metri una de alta pot reacționa diferit la același cutremur.
Percepția finală depinde de mai mulți factori în același timp: magnitudinea, adâncimea, distanța față de epicentru, tipul terenului pe care e construită clădirea și caracteristicile ei structurale. Etajul la care locuiești e doar unul dintre ei.
Oscilațiile mari nu înseamnă automat un bloc periculos
Aici e partea care ar trebui să-i liniștească pe mulți. Faptul că ai simțit mai puternic cutremurul la ultimul etaj nu înseamnă, în sine, că imobilul în care locuiești este nesigur.
Clădirile moderne sunt proiectate tocmai ca să se deformeze fără să-și piardă stabilitatea. Oscilațiile fac parte din comportamentul normal al unei construcții flexibile. Într-un fel, flexibilitatea e chiar o calitate. O structură complet rigidă ar prelua forțele seismice mult mai brutal și ar risca să cedeze.
Riscul real ține de alte lucruri. Anul în care a fost construit blocul contează, la fel și normele antiseismice care erau în vigoare atunci. În România, aceste norme au fost înăsprite după cutremurul din 4 martie 1977, astfel că blocurile ridicate înainte și cele construite după se comportă adesea diferit.
Contează și calitatea execuției, starea de întreținere a clădirii și eventualele modificări structurale făcute în timp. Un perete de rezistență tăiat pentru o bucătărie deschisă sau pentru o ușă nouă poate slăbi întreaga structură, chiar dacă la prima vedere pare o renovare banală.
Specialiștii atrag atenția și asupra parterului. În multe blocuri, mai ales în orașele mari, parterul a fost transformat în spații comerciale ample, cu ziduri eliminate și vitrine mari. Astfel de intervenții pot crea vulnerabilități exact la baza clădirii, acolo unde forțele sunt cele mai mari.
Cu alte cuvinte, un bloc nou, bine construit, se poate legăna vizibil fără nicio problemă. Un bloc vechi, modificat fără autorizație, poate fi mai periculos chiar dacă la ultimul etaj s-a simțit mai puțin.
Ce trebuie să faci în timpul cutremurului dacă locuiești la etaj
Prima reacție a multora, mai ales la etajele de sus, este să fugă. Specialiștii în protecție civilă spun că exact asta nu trebuie făcut.
Nu încerca să ieși imediat din clădire. Coborârea pe scări în timp ce blocul oscilează poate fi mai periculoasă decât cutremurul în sine. Treptele, balustradele și obiectele de pe casa scării pot provoca accidente.
Nu folosi liftul. Folosirea lui în timpul unui cutremur este strict contraindicată. Curentul se poate întrerupe, iar cabina poate rămâne blocată între etaje.
Îndepărtează-te de ferestre, de biblioteci, de dulapurile înalte și de orice obiect care poate cădea sau se poate răsturna. La etajele superioare, unde mișcarea e mai amplă, aceste obiecte se deplasează mai ușor.
Protejează-ți capul și gâtul. Dacă poți, adăpostește-te sub o masă solidă sau lângă o piesă de mobilier rezistentă.
După ce mișcarea se oprește, verifică dacă există daune vizibile: fisuri noi în pereți, uși care nu se mai închid, miros de gaz. Urmează apoi indicațiile autorităților privind evacuarea sau alte măsuri de siguranță.
Panica a trimis mai mulți oameni la spital decât cutremurul
Seismul de miercuri a arătat cât de importante sunt aceste reguli. Potrivit bilanțului prezentat de șeful DSU, Raed Arafat, la 112 au fost făcute 11 apeluri, din județele Galați și Buzău. Șase persoane au ajuns la spital.
Cinci dintre ele au avut atacuri de panică. A șasea a fost rănită ușor de mobilier, în timp ce încerca să iasă din locuință.
Nimeni nu a fost rănit de prăbușirea unei clădiri. Oamenii s-au rănit în cele câteva secunde în care au încercat să fugă, în întuneric, treziți brusc din somn.
O mișcare care sperie, dar care are o logică
Pentru cine locuiește la ultimul etaj, un cutremur va fi întotdeauna mai intens decât pentru vecinul de la parter. Asta ține de fizica clădirilor, nu de ghinion și nici, neapărat, de o problemă a blocului.
Ce merită făcut, după o noapte ca cea de miercuri, este un lucru simplu: să afli în ce an a fost construit blocul tău, dacă a fost expertizat și dacă cineva a umblat la structură de-a lungul anilor.
Lustra care se leagănă e doar un semn că blocul face exact ce a fost proiectat să facă.






















