Pe 3 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Mucenic Dionisie Areopagitul, pe ucenicii săi Rustic și Elefterie, precum și pe alți sfinți care au trăit în primele veacuri creștine. Ziua are o semnificație aparte în calendarul ortodox, fiind legată de mărturisirea credinței până la jertfă și de minunile prin care acești oameni s-au făcut cunoscuți.
Cine a fost Sfântul Dionisie Areopagitul
Sfântul Dionisie Areopagitul a fost unul dintre cei mai înțelepți oameni ai vremii sale, cunoscut pentru bogăție, rang și înțelepciune. Membru al Areopagului din Atena, consiliul de conducere al cetății, el s-a convertit la creștinism în urma predicii Sfântului Apostol Pavel.
După botez, a fost hirotonit episcop și a devenit un apărător al noii credințe, fiind ucenic al Sfântului Ierotei. Dionisie a lăsat în urmă scrieri teologice de mare profunzime, tâlcuind tipicul bisericesc și lămurind tainele credinței.
Pe vremea împăratului Domițian, a călătorit în Apus, unde a săvârșit numeroase minuni. A sfârșit prin a fi decapitat la Paris, dar tradiția spune că, după ce i s-a tăiat capul, acesta l-a ridicat în mâini și a mers aproape două mile, spre uimirea celor de față. În cele din urmă, trupul său a fost așezat cu cinste de către o credincioasă numită Catula.
Ucenicii săi – Rustic și Elefterie
Alături de Dionisie au pătimit și ucenicii săi, Rustic și Elefterie. După ce li s-au tăiat capetele, trupurile lor au fost aruncate împreună cu cel al învățătorului lor, pentru a fi devorate de animale. Credincioșii de atunci, înfruntând prigoanele, le-au adunat și le-au așezat în taină. Mai târziu, Fericita Catula le-a oferit un loc de cinste, unde au fost cinstite ca moaște sfinte.
Acești mucenici sunt pomeniți pentru credința lor neclintită și pentru curajul de a înfrunta moartea în numele lui Hristos.
Alți sfinți prăznuiți la 3 octombrie
În această zi sunt pomeniți și alți mucenici și sfinți care au lăsat în urmă pilde de credință și viață sfântă.
Sfântul Mucenic Teoctist se numără printre aceștia, precum și Sfântul Dionisie și alți opt mucenici, care au trăit în vremea împăraților Valerian și Galien. Aceștia au fost aduși înaintea guvernatorului Emilian și, pentru că au refuzat să se supună legilor păgâne, au fost condamnați la pedepse cumplite. Au fost bătuți, aruncați în închisori și, în cele din urmă, uciși cu pietre, sfârșindu-și viața ca martiri.
De asemenea, Biserica îi pomenește astăzi pe Sfântul Mucenic Teaghen, pe Sfântul Mucenic Teotechi, dar și pe Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcop al Cezareei.
Viața Sfântului Ioan Hozevitul
Sfântul Ioan Hozevitul s-a născut în Egipt și a îmbrățișat viața monahală încă din tinerețe. După ce a primit binecuvântarea bătrânilor săi, a mers la Ierusalim pentru a se închina la sfintele locuri.
A trăit o viață retrasă într-o peșteră, hrănindu-se cu roade simple și rugându-se neîncetat. Dumnezeu l-a înzestrat cu darul vindecării și al izgonirii demonilor, iar minunile sale s-au răspândit repede.
A fost hirotonit episcop al Cezareei, dar dorința lui de a trăi în liniște l-a făcut să revină în pustie. Printre minunile săvârșite se numără vindecarea unor copii bolnavi, alungarea demonilor și aducerea ploilor în vreme de secetă. În cele din urmă, și-a încheiat viața în pace, fiind amintit astăzi ca un mare sfânt făcător de minuni.
Semnificația duhovnicească a zilei
Ziua de 3 octombrie este una de mare însemnătate pentru credincioșii ortodocși. Ea amintește de sfinții care au ales să-și sacrifice viața pentru Hristos, dar și de puterea exemplului pe care aceștia l-au lăsat posterității.
Pentru cei care cinstesc această zi, rugăciunile către Sfântul Dionisie Areopagitul și către ceilalți mucenici reprezintă o chemare la statornicie în credință și la curaj în fața încercărilor.
De asemenea, pomenirea Sfântului Ioan Hozevitul arată că și viața în liniște, în rugăciune și asceză poate fi plină de putere și de roade duhovnicești.
Calendarul ortodox al zilei de 3 octombrie îi aduce în prim-plan pe Sfântul Dionisie Areopagitul, pe ucenicii săi Rustic și Elefterie, pe alți mucenici și pe Sfântul Ioan Hozevitul. Viețile lor, pline de credință și jertfă, rămân un exemplu puternic pentru toți creștinii.
Ziua este marcată de rugăciune și pomenire, dar și de chemarea la curaj, smerenie și credință neclintită. „Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi”, spune rugăciunea de încheiere a sinaxarului pentru această zi.