Saghin Sabrina
Când i-am propus unui străin fără adăpost să se căsătorească cu mine, am crezut că totul este sub control. Era soluția perfectă pentru a-mi liniști părinții, evitând presiunile lor continue legate de căsătorie. Nu aveam de gând să mă implic emoțional, ci doar să fac o formalitate. Dar, spre surprinderea mea, acest plan simplu s-a transformat într-o experiență care mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
O lună mai târziu, ceea ce am descoperit în propria mea casă m-a lăsat fără cuvinte. Mă numesc Miley, am 34 de ani, iar aceasta este povestea despre cum, dintr-un impuls de moment, am ajuns să mă căsătoresc cu un bărbat fără adăpost, iar lumea mea s-a schimbat radical.
M-am căsătorit cu un bărbat fără adăpost pentru a-mi păcăli părinții
Părinții mei m-au presat mereu să mă căsătoresc. Parcă aveau un cronometru invizibil care ticaia, numărând minutele până când aveam să întrăm într-o panică totală din cauza singurătății mele. Orice reuniune de familie se transforma într-o sesiune intensă de matchmaking. Mama, Martha, era cea mai insistentă.
„Miley, draga mea”, spunea ea adesea, cu acel ton dulce și insuportabil de insistent. „Îți amintești de fiul familiei Johnson? Tocmai a fost promovat manager regional. Poate ar trebui să ieșiți la o cafea.”
Răspundeam mereu la fel: „Mamă, nu sunt interesată de întâlniri acum. Mă concentrez pe carieră.”
Tata, Stephen, intervenea mereu: „Cariera ta nu te va ține de cald noaptea. Nu vrei pe cineva alături de care să îți împarți viața?”
„Deocamdată, îmi împart viața cu voi și cu prietenii mei”, replicam eu, sperând că voi pune capăt discuției. Dar ei nu renunțau niciodată. Mereu găseau alt „băiat drăguț” sau „un tânăr promițător” pe care trebuia să-l cunosc.
Totul a luat o întorsătură serioasă într-o seară, la obișnuita cină de duminică. Tata m-a privit serios și a rostit acele cuvinte care mi-au schimbat complet perspectiva.
„Miley, mama ta și cu mine am decis că, dacă nu ești căsătorită până la 35 de ani, nu vei primi niciun ban din moștenire.”
Am rămas mască. „Nu puteți fi serioși!”
„Ba da”, a confirmat mama. „Vrem să te vedem așezată la casa ta, fericită, și vrem nepoți.”
M-am simțit trădată. Nu era vorba despre bani, ci despre faptul că ai mei credeau că mă pot forța să iau o decizie atât de importantă. Am refuzat să le mai vorbesc timp de săptămâni. Într-o seară, mergând spre casă, am văzut un bărbat fără adăpost pe trotuar, cu un carton pe care scria că are nevoie de bani. Avea o privire blândă, dar tristă. Atunci mi-a venit ideea. Era absurdă, dar perfectă.
„Scuzați-mă”, i-am spus. „Știu că sună ciudat, dar… ați vrea să vă căsătoriți cu mine?”
Ochii lui s-au mărit. „Îm pare rău, ce?”
I-am explicat totul. Că era doar o formalitate, că l-aș ajuta cu bani, haine, adăpost. A ezitat, apoi a zâmbit. „Şti ce? De ce nu?”
Un adevăr șocant care a schimbat totul
L-am dus la un salon, i-am cumpărat haine noi. Sub mizeria de pe fața lui se ascundea un bărbat arătos. Trei zile mai târziu, l-am prezentat părinților ca fiind logodnicul meu, iar o lună mai târziu eram căsătoriți.
Spre surprinderea mea, Stan era amuzant, inteligent și manierat. Totuși, era ceva ciudat. Oricând întrebam despre trecutul lui, evita subiectul.
Apoi, într-o zi, am ajuns acasă și am rămas șocată. Sufrageria era plină de trandafiri, iar Stan, îmbrăcat elegant, ținea o cutie de catifea.
„Miley”, a spus el, „m-ai acceptat când nu aveam nimic. Te iubesc cu adevărat. Vrei să te căsătorești cu mine, într-adevăr?”
„Stan, de unde ai bani pentru toate astea?”
A oftat. „Adevărul este că nu am fost întotdeauna sărac. Frații mei mi-au furat afacerea, averea și identitatea. Datorită ție, am recâștigat totul.”
Nu-mi venea să cred. Bărbatul pe care l-am luat de soț dintr-o toană era, de fapt, un fost om de afaceri bogat.
„Voi accepta cererea ta”, am spus cu lacrimi în ochi. „Dar mai întreabă-mă peste șase luni. Vreau să vedem cum decurg lucrurile.”
El a zâmbit. „Îți dau tot timpul de care ai nevoie.”
L-am sărutat. Nu a fost un sărut ca în filme, dar a fost sincer. Și atunci am știut că am ajuns acasă.
