Maioneza de post e salvarea oricui ține Postul Crăciunului și nu vrea să renunțe la salata de vinete, la salata de boeuf de post sau la un sandviș ca lumea. Se face fără ou, în câteva minute, și, dacă știi trucul, nu se taie.
Mulți o evită pentru că nu au încredere în ea. Le e frică să nu iasă apoasă sau să nu aibă gust de nimic.
În realitate, maioneza fără ou se leagă chiar mai ușor decât cea clasică. Secretul stă în emulsie: în locul gălbenușului, altceva trebuie să țină uleiul și lichidul împreună. Iar variantele care fac asta sunt la îndemâna oricui.
De ce se leagă maioneza de post fără ou
În maioneza clasică, gălbenușul are rol de liant. Conține substanțe care prind picăturile de ulei și le împiedică să se separe.
În varianta de post, rolul acesta îl preiau proteinele din laptele de soia, din apa de năut sau amidonul din cartof. Rezultatul e o cremă densă, lucioasă, care arată și se întinde exact ca maioneza adevărată.
Muștarul ajută și el. Nu doar la gust, ci și la stabilitatea emulsiei.
Rețeta de maioneză de post cu lapte de soia
E cea mai rapidă variantă și cea mai apropiată, ca gust, de maioneza clasică.
Ingrediente:
- 100 ml lapte de soia neîndulcit
- 200–250 ml ulei de floarea-soarelui
- 1 lingură de zeamă de lămâie
- 1 linguriță de muștar
- sare, după gust
Cum se prepară:
- Pune laptele de soia, muștarul, zeama de lămâie și puțină sare într-un vas înalt și îngust.
- Introdu mixerul vertical până la fundul vasului și pornește-l.
- Toarnă uleiul în fir subțire, fără să oprești mixerul.
- Când maioneza începe să se îngroașe, ridică încet mixerul spre suprafață.
- Gustă și potrivește de sare sau de lămâie.
Durează cam două minute. Cu cât adaugi mai mult ulei, cu atât maioneza iese mai densă.
Atenție: laptele de soia trebuie să fie neîndulcit și fără arome. Cel cu vanilie strică tot.
Maioneza de post cu apă de năut
Apa de năut, cunoscută și sub numele de aquafaba, este lichidul din conserva de năut. De obicei ajunge la chiuvetă. Ar fi păcat.
Ingrediente:
- 3 linguri de apă de năut (aproximativ 45 ml)
- 150–200 ml ulei de floarea-soarelui
- 1 linguriță de muștar
- 1 lingură de zeamă de lămâie sau oțet de mere
- sare, după gust
Cum se prepară:
- Pune apa de năut, muștarul, lămâia și sarea în vasul mixerului.
- Mixează câteva secunde, până apare spumă.
- Adaugă uleiul treptat, în fir subțire, cu mixerul pornit.
- Continuă până obții consistența dorită.
Maioneza cu aquafaba iese mai aerată și mai deschisă la culoare. Năutul rămas îl poți folosi la humus.
Varianta cu cartof fiert, cea mai veche rețetă de maioneză de post
Bunicile o făceau așa, cu mult înainte să existe lapte de soia în magazine. Iese mai consistentă și are un gust ușor diferit, dar e perfectă pentru salate.
Ingrediente:
- 1 cartof mediu, fiert și răcit (aproximativ 150 g)
- 100–150 ml ulei
- 1 linguriță de muștar
- 1 lingură de zeamă de lămâie
- 1–2 linguri de apă rece
- sare, după gust
Cum se prepară:
- Pasează cartoful foarte fin, cât să nu rămână bucăți.
- Adaugă muștarul, sarea și lămâia și amestecă bine.
- Toarnă uleiul picătură cu picătură, amestecând continuu.
- Dacă se îngroașă prea tare, adaugă câte o lingură de apă rece.
Atenție: cartoful nu se bagă în blender. Amidonul se transformă într-o pastă lipicioasă, ca de aracet. Se lucrează cu furculița, cu telul sau cu mixerul la viteză mică.
Trucurile care fac diferența
Toate ingredientele trebuie să fie la aceeași temperatură. Laptele scos direct din frigider și uleiul din dulap nu se leagă la fel de bine.
Uleiul se alege neutru. Floarea-soarelui merge perfect. Uleiul de măsline extravirgin dă un gust amar când e bătut la mixer, așa că e mai bine să fie evitat sau folosit doar în amestec, cel mult o treime.
Dacă maioneza rămâne lichidă, de cele mai multe ori e nevoie de mai mult ulei sau de încă puțină lămâie. Acidul ajută proteinele să se lege.
Pentru gust, poți adăuga un cățel de usturoi pisat, puțin mărar tocat sau un vârf de curcuma pentru culoarea galbenă a maionezei clasice.
Cât rezistă maioneza de post și cum se folosește
Se păstrează în frigider, într-un borcan închis. Varianta cu lapte de soia și cea cu apă de năut rezistă câteva zile. Cea cu cartof e bine să fie consumată în una-două zile.
Merge în salata de vinete, în salata de cartofi, în salata de boeuf de post cu ciuperci sau pe un sandviș cu legume. Iar la masa de Ajun, puțini vor ghici că nu are niciun ou.






















