Nicolescu Daniela
Actrița Marinela Chelaru, una dintre cele mai iubite figuri ale comediei românești, s-a stins din viață la vârsta de 66 de ani, după ani întregi de suferință. În ultimele sale interviuri, artista a făcut mărturisiri emoționante despre lupta cu boala, pierderea părinților și despre modul în care a învățat să privească moartea. În spatele zâmbetului care a cucerit publicul, se ascundea o femeie care a trăit intens, dar și dureros.
„Am făcut cunoștință cu moartea de câteva ori”
Deși era mereu zâmbitoare și optimistă, Marinela Chelaru a trecut prin momente cumplite. După patru accidente vasculare cerebrale și o operație complicată la inimă, actrița povestea cu sinceritate că organismul său abia mai rezista. Într-unul dintre ultimele sale interviuri, acordat pentru Prima TV, ea spunea cu o seninătate care ascundea o mare durere:
„Mi-e foarte rău. Dacă ies afară, trebuie să mă țin de mașini, de ziduri. Mi-a zis un medic neurolog că îmi trebuie baston. Sunt supărată pentru ce mi se întâmplă. Dar Dumnezeu mă iubește, mă ține și asta e… mă descurc. Eu cred că Dumnezeu a zis că trebuie să fac mai întâi cunoștință cu moartea. Și am făcut de câteva ori. Acum nu mă mai interesează nici dacă se desface cerul în patru. Iau viața așa cum e.”
Declarațiile ei, de o sinceritate dezarmantă, aveau să rămână printre ultimele pe care le-a făcut în fața publicului. Marinela Chelaru părea resemnată, dar în același timp împăcată cu tot ce trăise.
Boala declanșată de durerea pierderii părinților
Puțini știu că problemele de sănătate ale actriței au început după moartea părinților săi, o tragedie care a marcat-o profund. În decembrie 1986, chiar în a doua zi de Crăciun, și-a pierdut tatăl — omul pe care îl adora. O lună mai târziu, s-a stins și mama ei, în urma unui accident vascular cerebral.
„Ai mei au murit la o lună distanță, unul după altul. A fost cumplit, mi s-a declanșat diabetul, nu mai știam cum mă cheamă. Dar i-am visat mereu, îi visez și acum. Merg la cimitir, vorbesc cu ei, simt că sunt cu mine. I-am iubit enorm, mai ales pe tata”, mărturisea Marinela Chelaru într-un interviu mai vechi.
Durerea pierderii lor a fost atât de puternică, încât i-a declanșat diabetul și probleme tiroidiene. Actrița povestea că, în urma șocului, a fost nevoită să suporte o operație de îndepărtare a tiroidei.
„Am făcut diabet după moartea părinților. Apoi mi-a pocnit tiroida. A trebuit să o scot. Diabetul mă chinuie, mi se face rău dacă nu sunt atentă. Nu am voie nimic — nici dulce, nici sărat. Organismul meu s-a sensibilizat complet.”
O femeie care a trăit cu demnitate, în ciuda durerii
Deși sănătatea i s-a deteriorat tot mai mult, Marinela Chelaru nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. Își considera bolile o încercare divină și spunea că, deși a simțit moartea de aproape, nu se mai teme de ea.
„Eu cred că Dumnezeu m-a lăsat aici pentru că mai am ceva de învățat. Moartea nu mă mai sperie. Mă rog și mulțumesc pentru fiecare zi în care mă trezesc.”
În ciuda durerilor fizice, actrița încerca mereu să-și păstreze optimismul și zâmbetul care o făcuse celebră. Deși se deplasa cu greutate, găsea puterea să glumească, să-și amintească momentele frumoase din carieră și să vorbească despre oamenii care i-au rămas aproape.
Sprijinul necondiționat al soțului
În lupta cu boala, Marinela Chelaru nu a fost singură. Soțul ei, Adrian Cula, i-a fost alături timp de 44 de ani. A fost omul care a stat în umbră, dar care i-a oferit sprijin și dragoste necondiționată.
„Nici el cu mine, nici eu cu el. Ne-am înțeles prea bine. Am avut și certuri, dar și bucurii. Totul am trăit împreună. Nu am simțit că am făcut sacrificii. Nu m-a chinuit al meu,” spunea actrița, cu recunoștință.
Ea povestea și cum s-au cunoscut: „Eram tânără, voiam să mă fac cântăreață. Mă duceam la cluburile de tineret, la cercurile de muzică și acolo l-am întâlnit. Nu m-am lăsat greu cucerită. Ne-am căutat unul pe altul și s-a întâmplat.”
Povestea lor de iubire a rezistat peste patru decenii, iar Marinela mărturisea că secretul unei căsnicii fericite este simplu: respectul și răbdarea.
O artistă iubită, dar uitată de lume
Deși a fost una dintre cele mai carismatice figuri ale anilor ’90, mai ales prin aparițiile din Grupul Vouă, Marinela Chelaru a fost uitată de lumea artistică în ultimii ani. Cu o pensie modestă și probleme de sănătate, artista mărturisea că nu o mai caută nimeni pentru proiecte, dar că a învățat să trăiască în tăcere, cu demnitate.
„Nu mai am niciun proiect, nu mă mai caută nimeni. Dar viața merge înainte. M-aș întoarce pe scenă, oriunde, doar să joc. Asta mi-e meseria.”
Deși publicul o cunoștea ca pe o femeie plină de viață, în realitate, Marinela Chelaru trăia cu durerea de a fi rămas singură, bolnavă și uitată. Cu toate acestea, nu și-a pierdut credința și nici umorul.
„Dumnezeu m-a iubit, chiar și în durere”
În ultimele luni din viață, Marinela Chelaru părea împăcată cu tot ce trăise. Spunea că Dumnezeu i-a dat multe încercări, dar și puterea de a le duce.
„Am făcut cunoștință cu moartea, dar Dumnezeu m-a ținut aici. Poate pentru că încă mai am ceva de spus.”
Cuvintele ei, rostite cu seninătate, par astăzi o premoniție. Marinela Chelaru a plecat dintre noi cu aceeași discreție cu care a trăit ultimii ani, lăsând în urmă un gol uriaș și o lecție de viață: că forța și credința pot învinge chiar și durerea. Marinela Chelaru nu a fost doar o actriță de comedie, ci o femeie care a transformat suferința în înțelepciune. În fața bolii și a singurătății, a ales să zâmbească și să creadă în Dumnezeu. Iar ultimele ei cuvinte, pline de resemnare și curaj, rămân o mărturie emoționantă a unui suflet care a învățat să trăiască dincolo de durere.
