Georgescu Dragos
Marțea dinainte de Florii este o zi uitată de mulți, dar temută de bătrânii care țin încă rânduielile satului. Se spune că în această zi, înainte de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, lumea nevăzută se apropie de cea a celor vii. Spiritele rele coboară din dealuri, umbrele trecutului se preling printre garduri, iar liniștea devine apăsătoare. Tocmai de aceea, moșii satului aveau un ritual de apărare transmis din tată-n fiu.
Marțea dinainte de Florii – ziua în care spiritele coboară din dealuri. Ritualul de apărare folosit de moșii satului
Marțea dinainte de Florii este cunoscută în unele sate drept „Marțea Neagră” sau „Marțea umbrei”. Se spune că în această zi, pământul se deschide, și duhurile celor neliniștiți coboară din dealuri sau ies din păduri. Oamenii evitau să muncească pe câmp sau în grădină. Nu se tăiau pomi, nu se punea mâna pe sapă și nu se băteau animale. Se temea lumea de frigul care „nu venea din vânt, ci din străfunduri”.
Superstițiile spun că dacă muncești în Marțea de dinainte de Florii, atragi asupra ta privirea duhurilor. Strigoii din păduri, care nu-și găsiseră pacea, se înșiruiau în cozi lungi prin drumurile neumblați. Gospodarii înțelepți puneau un fier încins în vatră și tămâiau casa cu pelin și busuioc. Se mai spunea că „dacă noaptea auzi câini lătrând spre pădure, să nu ieși – nu-i lup, e umbră”.
Ritualul moșilor: apă cu sare, busuioc și troița arsă
Ritualul de apărare începea dis-de-dimineață. Moșii satului, îmbrăcați în haine groase, mergeau la fântână și aruncau o lingură de sare în apă, apoi o stropeau în cele patru colțuri ale curții. Se aprindea un foc mic în vatră și se ardea o crenguță de salcie, adusă de la biserică din anul trecut. Se spunea că acel fum oprește spiritele rele să treacă pragul.
Femeile stropeau pragurile cu apă sfințită și puneau o frunză de busuioc uscat sub pernă, ca să nu aibă vise tulburătoare. „Cine visează rău în noaptea asta, nu scapă de supărare tot anul”, spunea o zicală din nordul Moldovei.
Sarea și cuțitul: obiectele care „taie drumul răului”
În unele zone din Oltenia și Muntenia, în Marțea dinainte de Florii, bătrânii puneau un cuțit sub pragul casei și o lingură de sare într-un colț al portofelului. Acestea aveau menirea de a „tăia drumul răului” și de a feri casa de boli și nenorociri. Unii își puneau și o ață roșie la mână, înnodând-o de trei ori și rostind: „Trec peste rău cum trece mielul peste apă.”
Această zi nu se serba. Se tăcea. Se stătea în casă și se aprindea o lumânare la icoană. Nimeni nu învârtea furca, nu croșeta și nu spăla rufe. Moșii spuneau că dacă îți curăți casa azi, „îți agiți sufletul”. Era o zi de așteptare, o zi în care oamenii se rugau mai mult și ieșeau mai puțin.
Și azi, în unele sate, bătrânii nu glumesc cu această zi. Pun sare în buzunar, bat cu palma de trei ori tocul ușii și spun încet: „Doamne, ține răul la hotar.”
