Grigore Madalina
După 26 de ani petrecuți în obstetrică-ginecologie, prof. dr. Monica Cîrstoiu a întâlnit numeroase situații dramatice, urgențe medicale și familii surprinse de evenimente pe care nu le puteau anticipa. Unul dintre cazurile care i-au rămas în memorie este cel al unei studente de 22 de ani care a ajuns la spital acuzând dureri pelviene, fără să știe că era însărcinată și că urma să nască în mai puțin de o oră.
Experiența medicului scoate la lumină nu doar momentele-limită din sala de nașteri, ci și fricile viitoarelor mame, miturile despre anestezia epidurală, diferențele dintre spitalele de stat și cele private, precum și motivele pentru care România înregistrează un număr foarte mare de nașteri prin cezariană.
Pentru prof. dr. Monica Cîrstoiu, șefa Clinicii de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, fiecare naștere are o componentă medicală, dar și una profund emoțională. Dincolo de analize, protocoale și monitorizare, femeile au nevoie de siguranță, calm și sprijin.
Studenta care nu știa că este însărcinată
Cazul tinerei ajunse la camera de gardă în anul 2001 este unul dintre episoadele care au marcat începutul carierei medicului.
Tânăra avea 22 de ani și era studentă. S-a prezentat la spital din cauza unor dureri pelviene, fără să bănuiască faptul că acestea erau provocate de travaliu.
După consult, medicii au descoperit că urma să nască foarte curând.
Prof. dr. Monica Cîrstoiu își amintește emoția acelui moment:
„Eram tânără stagiară și a venit la gardă, în anul 2001, o studentă de 22 de ani care acuza dureri pelviene. Am consultat-o și i-am spus că o internăm pentru că în următoarele 30 de minute va deveni mamă. A plâns… Nu știa că era gravidă și a vrut să își abandoneze copilul de teama părinților care se aflau în provincie și, evident, nu știau acest aspect.
Am convins-o să vorbească cu ei, m-a rugat să vorbesc și eu cu mama ei, iar la final au plecat cu toții acasă. Bunicii au fost foarte emoționați să își cunoască nepotul, să îl țină în brațe și să se bucure de noua viață ce a apărut ca un miracol în viața lor. Pentru noi, ca personal medical, cel mai mult emoția apare în suflet atunci când se aude strigătul victorios al nou-născutului și în momentul în care îl aducem pe pieptul mamei imediat după naștere”.
Cazul s-a încheiat cu bine, iar familia a acceptat copilul. Teama tinerei de reacția părinților s-a transformat într-un moment de bucurie, după ce bunicii și-au cunoscut nepotul.
Povestea arată cât de important poate fi sprijinul primit într-un moment de panică. Decizia inițială a tinerei de a renunța la copil a fost influențată de frică și de nesiguranță. Discuția cu medicul și cu familia a schimbat însă complet situația.
Experiența de mamă schimbă relația medicului cu pacientele
Prof. dr. Monica Cîrstoiu vorbește și despre felul în care experiența personală de mamă i-a influențat activitatea profesională.
În sala de nașteri, medicul trebuie să urmărească permanent starea femeii și a copilului. Fiecare modificare poate semnala o evoluție normală sau apariția unei complicații.
Totuși, nașterea nu poate fi redusă doar la cifre, dilatație, contracții și parametri medicali.
„Încerc să îmbin meseria de medic, dar și pe cea de mamă. Experiența de mamă oferă avantajul rar de a vedea simultan mecanica nașterii și dimensiunea ei emoțională. Din perspectivă profesională, urmărești siguranța maternă și fetală și apreciezi rapid semnele de progres al travaliului sau de risc fetal. Dar experiența de mamă schimbă adesea percepția. Nu mai este doar «dilatație 8 cm» sau o «primipară» care nu prea colaborează. Fiecare contracție a gravidei are o încărcătură emoțională, nu doar fiziologică. Micile gesturi: tonul vocii, răbdarea, explicațiile pe care le oferim capătă mult mai multă greutate. În travaliu, multe femei nu își amintesc toate detaliile tehnice, dar își amintesc foarte clar dacă s-au simțit ascultate, dacă li s-a vorbit cu calm și dacă au simțit că cineva este «cu ele», nu doar «deasupra lor»”.
Declarația medicului evidențiază rolul comunicării în sala de nașteri.
O femeie aflată în travaliu se poate simți vulnerabilă, speriată și lipsită de control. Chiar dacă intervențiile sunt corecte din punct de vedere medical, felul în care personalul comunică poate influența profund experiența pacientei.
Un ton calm, explicațiile clare și sentimentul că cineva îi este alături pot reduce anxietatea și pot ajuta femeia să coopereze mai ușor.
De ce se tem femeile de nașterea naturală
Frica de nașterea pe cale vaginală este întâlnită frecvent.
Durerea este una dintre principalele temeri, dar nu este singura. Multe femei se tem de rupturi, sângerări, intervenții de urgență, pierderea controlului sau de posibilitatea ca bebelușul să aibă probleme.
Poveștile negative citite pe internet pot accentua această anxietate. Uneori, experiențele dramatice sunt prezentate fără context, iar viitoarele mame ajung să creadă că toate nașterile naturale sunt traumatizante.
Reprezentările din filme contribuie, de asemenea, la formarea unei imagini haotice, în care travaliul începe brusc, iar nașterea devine imediat o urgență extremă.
Medicul subliniază că alegerea modului de naștere nu ar trebui transformată într-o competiție între femei.
„Oricum alegi să naști, există un singur element central: mama și copilul trebuie să fie bine. Nu contează ce cred alții despre tine sau despre cum ar trebui să fie o mamă perfectă. Pentru tine și copilul tău, cel mai de preț lucru este siguranța. «Nașterea naturală» nu trebuie privită ca un test de valoare. Pentru unele femei este o experiență puternică și frumoasă, pentru altele nu. Scopul principal rămâne viața”.
Mesajul este important mai ales într-o perioadă în care femeile sunt adesea judecate în funcție de felul în care au născut.
Nașterea naturală nu dovedește că o mamă este mai puternică, iar operația cezariană nu înseamnă că aceasta a eșuat.
În anumite situații, cezariana este necesară pentru protejarea vieții mamei sau a copilului. În alte cazuri, nașterea vaginală poate fi cea mai potrivită variantă.
Decizia trebuie luată împreună cu medicul, în funcție de evoluția sarcinii și de eventualele riscuri.
România, printre țările cu cele mai multe cezariene
România se află în partea superioară a clasamentului european privind numărul nașterilor prin cezariană.
Procentul național a depășit 60%, în timp ce în anumite unități private poate ajunge la peste 80%.
La Spitalul Universitar de Urgență București, proporția operațiilor cezariene este de aproximativ 70%. Medicul explică însă că maternitatea este una de gradul al treilea și primește cazuri foarte complicate din întreaga țară.
Aici ajung paciente cu sarcini cu risc major, nașteri premature, boli grave și urgențe care necesită echipe multidisciplinare.
Prin urmare, procentul ridicat trebuie interpretat în funcție de tipul cazurilor tratate.
Prof. dr. Monica Cîrstoiu spune că româncele sunt capabile să nască natural, însă alegerea depinde de situația medicală și de preferințele pacientei.
„Nu există naștere bună sau proastă, există o naștere fără complicații sau o naștere cu mai multe complicații. În mod obișnuit, evoluția este foarte bună după nașterea naturală, pacienta-mamă putând să se deplaseze ușor încă din prima oră și să interacționeze cu noul născut, pe care să îl alăpteze. Frica se reduce semnificativ atunci când viitorii părinți participă la cursuri prenatale, discută deschis cu medicul sau moașa, înțeleg etapele travaliului, au un plan de naștere și primesc sprijin constant”.
La Spitalul Universitar de Urgență București este organizat lunar un curs gratuit pentru viitorii părinți.
Astfel de cursuri îi ajută să înțeleagă etapele travaliului, variantele de calmare a durerii, posibilele intervenții și îngrijirea nou-născutului.
Informarea poate diminua teama și poate preveni așteptările nerealiste.
Cum trebuie ales spitalul în care va avea loc nașterea
Alegerea maternității este una dintre cele mai importante decizii luate în timpul sarcinii.
Multe paciente se uită în primul rând la aspectul saloanelor, la confortul rezervei, la costuri sau la posibilitatea ca un membru al familiei să fie prezent.
Aceste criterii contează, dar nu ar trebui să fie singurele luate în calcul.
În cazul unei urgențe, accesul rapid la anestezie, terapie intensivă, chirurgie, neonatologie și transfuzii poate face diferența dintre viață și moarte.
Medicul explică motivele pentru care multe femei aleg spitalele publice:
„Orice mamă are dreptul de a alege medicul care îi monitorizează sarcina, medicul cu care va naște, tipul de naștere și spitalul. Multe femei aleg să nască la stat din motive practice, medicale și financiare, nu doar din lipsă de alternative. Printre motivele frecvente se numără costurile mai mici (nașterea fiind decontată prin sistemul public), accesul la terapie intensivă neonatală foarte bine dezvoltată pentru prematuri sau complicații, experiența permanentă cu urgențele și posibilitatea transferului rapid între specialități (anestezie, chirurgie, neonatologie, ATI) în aceeași structură. Deși condițiile hoteliere sunt uneori mai slabe la stat, șansa la viață este mult mai mare în cazul unor complicații severe într-o secție ATI dotată complet”.
Un spital cu saloane moderne poate oferi confort, dar pacienta trebuie să verifice și dacă unitatea dispune permanent de medici anesteziști, neonatologi și echipamente pentru intervenții critice.
Clinicile mici pot fi potrivite pentru sarcini fără risc. Totuși, în cazul apariției unei complicații, poate fi necesar transferul către un spital mare.
Acest transfer poate consuma timp prețios și poate accentua starea de panică a pacientei.
Greșeli frecvente făcute înainte de naștere
Una dintre greșelile întâlnite este alegerea maternității doar după aspectul rezervei.
Confortul este important, însă capacitatea echipei de a interveni rapid într-o urgență este esențială.
O altă greșeală este lipsa pregătirii pentru situații neprevăzute.
Chiar și o sarcină care a evoluat normal poate avea complicații în timpul travaliului. Pacienta trebuie să știe că planul de naștere poate fi modificat dacă siguranța ei sau a copilului este pusă în pericol.
Unele femei confundă nașterea naturală cu absența completă a intervențiilor medicale.
În realitate, monitorizarea, administrarea unor medicamente sau alte proceduri pot deveni necesare.
Intervenția medicală nu înseamnă automat că experiența nașterii a fost ratată.
Scopul este ca mama și copilul să treacă în siguranță prin acest moment.
Miturile despre anestezia epidurală
Anestezia epidurală este una dintre procedurile despre care circulă numeroase informații greșite.
Printre cele mai cunoscute temeri se numără riscul de paralizie, imposibilitatea de a împinge sau apariția durerilor de spate pentru tot restul vieții.
Medicul spune că aceste afirmații nu reflectă realitatea medicală.
„Mitul că «epidurala provoacă paralizie» este unul dintre cele mai răspândite, însă în realitatea medicală, paralizia permanentă după epidurală este extrem de rară. Procedura este realizată exclusiv de un medic anestezist și este considerată extrem de sigură. De asemenea, ideea că «nu mai poți împinge dacă faci epidurală» este falsă: epidurala reduce considerabil durerea acută, dar majoritatea femeilor simt în continuare presiunea contracțiilor și pot împinge eficient. Ideea că «trebuie să suporți durerea ca să fii o mamă adevărată» este doar un mit social, nu medical. Alegerea analgeziei este personală și nu spune nimic despre capacitatea unei femei de a fi mamă. Ca proporție, la noi în clinică, jumătate dintre mame solicită analgezie la naștere (tip epidurală sau analgezie cu entonox), în timp ce restul își doresc să nască cât se poate de natural, fără intervenții medicale suplimentare”.
Epidurala reduce durerea, dar nu elimină întotdeauna toate senzațiile.
Femeia poate simți în continuare presiune și poate participa activ la naștere.
Ca orice procedură medicală, epidurala poate avea reacții adverse și contraindicații. Acestea trebuie discutate cu medicul anestezist.
Alegerea trebuie să fie informată, nu influențată de rușine, presiune socială sau povești neverificate.
Rolul moașei în sala de nașteri
În mai multe state europene, moașele coordonează nașterile cu risc scăzut.
În România, cadrul medical presupune prezența și responsabilitatea unui medic, însă moașa are un rol esențial în sprijinirea gravidei.
Ea poate petrece mai mult timp lângă femeia aflată în travaliu, îi poate explica etapele nașterii și o poate ajuta să respire corect.
Prof. dr. Monica Cîrstoiu descrie relația dintre medic, moașă și pacientă ca pe un element fundamental al unei nașteri reușite.
„Moașa oferă un sentiment mai mare de siguranță, stă mai mult timp lângă mamă decât medicul, oferă explicații continue, sprijin uman constant, calm și validare. Ea ajută femeia să respire, să se relaxeze și să înțeleagă fazele travaliului. Colaborarea dintre medic, moașă și gravidă este, de fapt, un trepied în care fiecare element are o importanță majoră, având ca scop un nou-născut sănătos și o mamă fericită”.
În timpul travaliului, medicul urmărește evoluția medicală și intervine atunci când apar riscuri.
Moașa asigură sprijin permanent și observă reacțiile femeii.
Pacienta, la rândul său, trebuie să comunice ceea ce simte și să participe la deciziile care o privesc.
O relație bazată pe încredere poate transforma o experiență percepută inițial ca înfricoșătoare într-una mai ușor de gestionat.
Mesajul medicului pentru viitoarele mame
După zeci de ani petrecuți în sala de nașteri, medicul transmite un mesaj simplu femeilor care se pregătesc să devină mame:
„Orice mamă este puternică și va reuși să nască, indiferent pe ce cale, copilul.”
Prof. dr. Monica Cîrstoiu respinge ideea că valoarea unei mame ar fi stabilită de felul în care a născut.
„Nu ești mult mai mamă, dacă ai născut pe cale naturală”.
O femeie care a trecut printr-o operație cezariană nu este mai puțin puternică și nu are o legătură mai slabă cu propriul copil.
În ambele situații, recuperarea, sprijinul familiei și contactul cu nou-născutul sunt importante.
La maternitatea Spitalului Universitar de Urgență București este aplicată și metoda „Cangur”, care presupune așezarea copilului direct pe pieptul mamei.
Contactul piele pe piele este folosit atât în cazul copiilor născuți la termen, cât și în cazul prematurilor sau al bebelușilor cu greutate mică.
Practica poate fi utilizată indiferent dacă nașterea a avut loc pe cale vaginală sau prin cezariană.
Pentru personalul medical, unul dintre cele mai puternice momente rămâne primul strigăt al copilului și clipa în care acesta este așezat pe pieptul mamei.
Dincolo de statistici, temeri și dispute despre modul ideal de a naște, obiectivul rămâne același: un copil sănătos și o mamă în siguranță.
