Mircea Lucescu, profund îndurerat după moartea lui Emeric Ienei: „Va fi regretat și de prieteni, și de rivali.

Lumea fotbalului românesc este în doliu după moartea legendarului Emeric Ienei, cel mai respectat gentleman al sportului rege din România. Vestea dispariției sale, la vârsta de 88 de ani, a stârnit un val de emoție și tristețe în rândul marilor figuri care i-au fost prieteni, colegi sau rivali.

Citește și

Cine a fost nora cu voce de aur a lui Emeric Ienei. Impresionează lumea la...

Printre primii care au reacționat s-a numărat Mircea Lucescu, fostul mare antrenor al lui Dinamo și actual selecționer al naționalei României. Lucescu a aflat chiar în timpul unei discuții telefonice cu un reporter de la Gazeta Sporturilor despre moartea celui cu care a împărțit ani de rivalitate, dar și respect profund.

Mircea Lucescu: „Din păcate, asta e viața…”

Surprins de veste, Mircea Lucescu a făcut o pauză lungă, încercând să-și adune gândurile. Se afla la sediul Federației Române de Fotbal, unde pregătea „finala cu Bosnia”, meci decisiv din preliminariile Campionatului Mondial 2026.

„A murit?! Doamne! Dumnezeu să-l odihnească în pace. A fost un om extraordinar, un sufletist, e dureros. Din păcate, asta e viața… Toți ajungem ‘acolo’.”, a spus Mircea Lucescu, vizibil afectat.

Deși cei doi s-au aflat de multe ori de-o parte și de alta a baricadei, reprezentând Steaua și Dinamo, relația lor a fost una bazată pe respect reciproc și competiție corectă.

„A fost un competitor extrem de corect pentru mine! Corect ca un domn. Ceva deosebit. Va fi regretat și de prieteni, și de rivali, ceea ce demonstrează cât de mare a fost. Este foarte greu să mai vorbesc acum, într-o asemenea situație, dar Emeric Ienei a fost un OM extraordinar.”

Rivalitate elegantă, respect nemăsurat

Rivalitatea dintre Ienei și Lucescu a marcat o epocă întreagă a fotbalului românesc. Era perioada marilor dueluri dintre Steaua și Dinamo, două forțe care dominau competițiile interne și reprezentau România în cupele europene.

Deși între ei existau diferențe de stil și viziune, amândoi au avut același scop: performanța și respectul pentru sport. Confruntările lor, fie ca jucători, fie ca antrenori, s-au desfășurat întotdeauna sub semnul fair-play-ului.

Lucescu a rememorat adesea felul în care Emeric Ienei se comporta în afara terenului — calm, elegant, echilibrat. Niciodată nu ridica tonul, niciodată nu căuta scandalul. Era, cum spunea Il Luce, „un lord al fotbalului românesc”.

Ladislau Bölöni: „Sunt profund îndurerat”

În același ton de respect, Ladislau Bölöni, alt nume uriaș al fotbalului românesc și fost elev al lui Ienei la Steaua, a reacționat cu durere la vestea dispariției mentorului său:

„Ne așteptam la așa ceva. Dar m-ați surprins cu apelul acesta. Durere profundă în asemenea momente pentru noi… A fost un om ieșit din comun. Dumnezeu să-l odihnească în pace! N-am mai vorbit de mult timp cu dânsul, dar nu aș vrea să dezvoltăm acum despre amintiri, situații. Sunt profund îndurerat și nu pot, vă rog să înțelegeți.”

Emeric Ienei a fost mai mult decât un antrenor. A fost simbolul eleganței, al decenței și al competiției corecte. Singurul tehnician român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni (1986, cu Steaua București), Ienei a rămas până la final un model de conduită.

Colegii și foștii rivali îl descriu la unison ca pe un om calm, generos și rafinat, un veritabil ambasador al sportului românesc.

„A fost un OM extraordinar”, a repetat Mircea Lucescu în convorbirea cu reporterul GSP. „Un competitor corect, un sufletist, un exemplu. Va fi regretat și de prieteni, și de rivali. Așa de mare a fost.”

O rivalitate care s-a transformat în respect veșnic

În ultimele decenii, Mircea Lucescu și Emeric Ienei nu au mai fost adversari, ci prieteni care se salutau cu drag la fiecare eveniment fotbalistic. Se întâlneau la meciuri, la gale, la aniversări, schimbând mereu aceeași privire caldă între doi oameni care au trăit o viață pentru același ideal — fotbalul.

Mircea Lucescu a încheiat convorbirea cu o voce stinsă, trădând emoția momentului. Pentru el, plecarea lui Ienei nu înseamnă doar sfârșitul unui rival istoric, ci dispariția unei epoci în care onoarea, competiția și respectul erau valori sfinte.

„Va fi regretat și de prieteni, și de rivali. Așa de mare a fost.”