Miruna Purcel
Într-un moment istoric pentru Biserica Catolică, moaștele Fericitului Vladimir Ghika, un sfânt român, vor fi puse în masa altarului noii Catedrale Notre-Dame din Paris. Evenimentul va avea loc pe 8 decembrie 2024, cu ocazia redeschiderii și sfințirii lăcașului de cult, restaurat după incendiul devastator din 2019. Alături de Vladimir Ghika, vor fi depuse moaștele altor patru personalități religioase care au marcat profund viața Bisericii din Paris: Sfânta Madeleine-Sophie Barat, Sfânta Marie-Eugénie Milleret, Sfânta Catherine Labouré și Sfântul Charles de Foucauld. Aceasta reprezintă o mare onoare pentru România și pentru credincioșii ortodocși și catolici deopotrivă, simbolizând recunoașterea internațională a contribuției Fericitului Ghika la viața religioasă și socială.
Un martir al credinței: Cine a fost Vladimir Ghika?
Fericitul Vladimir Ghika s-a născut în 1873 la Constanța, într-o familie aristocratică de origine bizantină. Educația sa religioasă a început în Biserica Ortodoxă, dar în 1902, pe când studia în Paris, a făcut un pas semnificativ în viața sa spirituală, convertindu-se la catolicism. Această schimbare a marcat începutul unei cariere religioase dedicate slujirii lui Dumnezeu și aproapelui, în ciuda opoziției și provocărilor întâmpinate de-a lungul vieții sale.
După terminarea studiilor de filosofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Vladimir Ghika s-a întors la Paris, unde a devenit un preot dedicat și o figură influentă în cercurile religioase și intelectuale. A devenit cunoscut pentru activitatea sa caritabilă, deschizând spitale, cămine pentru persoanele fără adăpost și susținând numeroase inițiative sociale. A fost un mare susținător al săracilor, fiind un exemplu viu al preotului misionar, care combina cultura sa vastă cu dragostea pentru artă și frumos, dar și cu un angajament deosebit față de cei aflați în nevoie.
Dialogul ecumenic și legătura cu rădăcinile ortodoxe
Unul dintre aspectele remarcabile ale activității Fericitului Vladimir Ghika a fost angajamentul său față de dialogul ecumenic. Provenind dintr-o familie ortodoxă, Ghika a fost mereu sensibil la diferențele dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, însă a reușit să îmbine aceste rădăcini ortodoxe cu învățăturile catolice. De-a lungul vieții, a lucrat constant pentru reconcilierea celor două tradiții religioase, fiind un susținător al unității între Bisericile de rit oriental și cele de rit latin.
Această trăsătură face ca relicva sa să aibă o valoare simbolică enormă, mai ales având în vedere faptul că, în prezent, în Catedrala Notre-Dame vor fi depuse moaștele altor sfinți din diferite colțuri ale lumii. Este un semn clar al respectului profund pe care îl merită personalitățile religioase din diverse tradiții, iar inclusiv în cazul Fericitului Ghika, care îmbina cu înțelepciune și iubire tradițiile Bisericii Ortodoxe și ale celei Catolice.
Martirajul și recunoașterea internațională
În ciuda succesului său spiritual și al activităților sale caritabile din Paris, viața Fericitului Vladimir Ghika a avut un sfârșit tragic. După revenirea în România în 1939, în timpul regimului comunist, el a fost persecutat pentru loialitatea față de Biserica Catolică și pentru refuzul de a renunța la misiunea sa pastorală. A fost arestat în 1952 și acuzat pe nedrept de spionaj și activități contrarevoluționare. În urma torturilor și maltratărilor suferite în închisoarea Jilava, Vladimir Ghika a murit în 1954, devenind martir al credinței.
În 2013, Biserica Catolică l-a beatificat pe Vladimir Ghika, recunoscându-i sacrificiul și dedicarea sa neclintită față de credință. Aceasta a fost o recunoaștere internațională a vieții sale exemplare și a impactului său asupra Bisericii, iar acum moaștele sale vor fi venerate într-un loc de cult de renume mondial, precum Catedrala Notre-Dame de Paris. Aceasta este o onoare nu doar pentru România, ci și pentru întreaga Biserică Catolică, care astfel își onorează un mare sfânt al secolului XX.
