Redactia
Timp de zeci de ani, modelling-ul a fost o profesie tăcută, în care femeile erau doar văzute, nu și auzite. Când ne gândim la această industrie, ne vin în minte fetele cu corpul perfect, părul aranjat, cu fețe de îngeri, dar și o viață pe care mulți și-o doresc: călătorii în jurul lumii, petreceri private cu cei mai cunoscuți oameni de pe planetă, gale extravagante, premiere.
Modele aud foarte des faptul că munca lor este extrem de ușoară: doar stau și arată bine, că au oameni în spate care să le ajute tot timpul. Totul sună perfect. Dar oare așa este? Ce se întâmplă în culise, dincolo de podium?
Ce înseamnă de fapt modelling-ul?
De-a lungul timpului, mai multe modele au decis să vorbeasă despre problemele prin care trec la un casting în industrie: că sunt prea grase, prea slabe, că sunt de culoare, că au celulită, etc. Pe pistele globale din 2019 se remarcă o creștere a diversității între modele; astfel cele care nu corespund standardelor tradiționale de frumusețe se confruntă cu mari provocări înr-o industrie care este „neiertătoare și foarte dură”. Să fii model înseamnă să muncești mult, să faci sacrificii, la fel ca celelalte joburi. Fetele din această industrie trebuie să fie extrem de deștepte, de ordonate, punctuale, trebuie să fie propriul manager, propriul PR, propria mama, propriul tată. Este extrem de greu din punct de vedere fizic, dar mai ales psihic. Modelele nu au pauză niciodată, toți se așteaptă ca ele să fie perfecte 24/7. Dar nu este așa.
Discriminare și abuz
Lumea modelling-ul este extrem de dificilă. Este o presiune foarte mare asupra modelelor. Paloma Elsesser a simțit acest lucru pe propria piele. A fost presată toată viața de dimensiunile pe care le cereau cei din industrie. A fost marginalizată pentru corpul pe care îl are, fiind un model plus size, având mărimea 10, niciodată încadrându- se în tipologia clasică a modelelor pe care le vedem tot timpul.
Alte fete au fost pipăite de către oamenii de la casting pentru a arăta exact așa cum își doreau unele părți ale corpului lor: de exemplu un model a trebuit să accepte ca un străin să îi atingă sfârcurile pentru a arăta mult mai bine la o prezentare, fiind la o vârstă foarte fragedă.
Și-au pierdut identitatea și stima de sine
Foarte multe modele și-au sacrificat propria identitate pentru a putea face față industrie: un model a fost nevoit să își schimbe numele deoarece nu era potrivit pentru agenția la care lucra. Modele au nevoie de oameni care să susțină frumusețea de mai multe tipuri, nu doar cel clasic: fetele nesănătos de slabe, care defilează și atât, cele care nu exprimă nimic. Ele vor ca diversitatea din lumea modei să fie o normalitate, nu doar un trend.
Totuși se remarcă o presiune mult mai mare la un casting atunci când o fată se duce pentru o prezentare și este refuzată pentru că este mult prea grasă, în viziunea lor. Foarte multe agenții le cer fetelor să slăbească foarte rapid și într-un mod nesănătos pentru a îndeplini condițiile și pentru a avea succes în industrie. Cei de la faimoasa revista VOGUE au făcut reportaje cu modele care surprind aceste probleme din industrie.
Sunt prezentate modele care au deja o istorie în modelling și își povestesc problemele prin care au trecut în carieră.
Rasismul în lumea modei
Se remarcă și o problemă mai veche care nu se regăsește doar în modelling, ci este în jurul nostru la fiecare pas: rasismul. Acest lucru ne afectează pe noi ca oameni și ceea ce vrem să arătăm, ne sunt tăiate aripile înainte de a începe măcar. În lumea modei se remarcă nume mari precum Grace Jones, Naomi Campbell și Tyra Banks. Aceste femei au deschis calea și au defalcat barierele reprezentării femeilor de culoare în modă, însă rămășițele sistematice încă sunt prezente. Au trecut 46 de ani de când Beverly Johnson a devenit primul model de culoare de pe coperta American Vogue: „Debutul meu a fost menit să creeze un curent de schimbare în industria modei”.
Aceasta chiar propune pași către schimbarea sistemului. Modelul afirmă și faptul că ea rimea mai puțini bani decât colegele sale albe, iar când a încercat să ceară fotografi, artiști de machiaj și hairstyliști de culoare, a fost mustrată: „Tăcerea despre rasă a fost atunci și ma este prezentă și acum- acesta este costul admiterii în eșaloanele de top ale industriei modei”.
Modele industriei sunt folosite pentru foarte mute scopuri, chiar și pentru prognozarea piețelor pentru planificarea strategică și oferă o bază pentru direcționarea investițiilor de către instituțiile financiare și guverne. Ele sunt cele care se prezintă în fața oamenilor și le oferă o viziune asupra lumii lor. Însă, pe departe de acest lucru, este faptul că și ele sunt oameni, și trebuie înțeles faptul că nu toți suntem la fel, dar fiecare e unic și minunat. Trebuie să renunțăm la ideea de alb-negru, bărbat-femeie, gras-slab, frumos-urât. Fiecare are frumusețea lui, iar aceasta se găseste în sufletul și ochii persoanei respective.
