Grigore Madalina
Roxana Moise, fostă handbalistă la Oltchim Râmnicu Vâlcea și fosta concurentă de la Exatlon România, s-a stins din viață marți, la doar 39 de ani. Moartea ei a șocat comunitatea sportivă și pe toți cei care o cunoșteau, mai ales că tânăra mamă a lăsat în urmă trei copii și o viață dedicată sportului și mișcării.
O boală agresivă care a schimbat totul
Roxana Moise a fost diagnosticată cu un cancer agresiv la creier, o afecțiune care, potrivit apropiaților, a evoluat rapid și a afectat nu doar starea ei fizică, ci și pe cea cognitivă. În ultimele luni, cei din jur au observat cum boala începea să îi afecteze memoria și capacitatea de concentrare.
Mărturia care arată cât de gravă devenise situația
Nicoleta Lazăr, fosta ei antrenoare, a relatat despre ultima lor discuție, una care a lăsat un impact puternic. Deși Roxana încerca să fie optimistă, semnele bolii erau din ce în ce mai evidente.
„Mai vorbisem cu ea înainte, cred că cel puțin o oră. Și mi-a spus: «Doamna, eu o să mă fac bine. O să vedeți». Dar se vedea că deja uita ce vorbea. Era foarte optimistă”, a povestit aceasta.
Declarația arată atât speranța cu care Roxana încerca să lupte, cât și gravitatea deteriorării neurologice. Pierderile de memorie și confuzia sunt simptome frecvente în tumorile cerebrale agresive, iar apropiații au înțeles atunci cât de mult suferea fosta sportivă.
Un declin observat de cei dragi
Cu trei luni înainte să moară, Roxana planificase o întâlnire cu grupa de copii pe care antrenoarea Nicoleta Lazăr o instruise în primul ei an de activitate. Deși își dorea mult să participe, în final a trimis un mesaj că nu mai poate veni pentru că se simte foarte rău.
Pentru cei care o cunoșteau ca o femeie energică, mereu în mișcare, schimbarea a fost dureroasă. Dincolo de dureri și tratamente, faptul că începea să uite ce tocmai spusese a fost un semn al cât de mult avansase boala.
O pierdere uriașă pentru sport și comunitate
Roxana Moise a fost mult mai mult decât o fostă handbalistă. Era instructor de Kangoo Jumps, fondatoare de clasă de fitness, mamă devotată și o persoană cu o energie pe care mulți o descriau ca „molipsitoare”. În comunitatea din Râmnicu Vâlcea, vestea pierderii ei a fost primită cu un val de durere.
Mesajele de condoleanțe au început să curgă imediat, oamenii amintindu-și de zâmbetul ei, de puterea de a-i motiva pe alții și de felul în care își încuraja elevii, chiar și în zilele în care ea însăși suferea.
Ultimele luni, o luptă dusă cu optimism
Deși boala îi afecta memoria, replicile ei încărcate de speranță au rămas în mintea celor care au vorbit cu ea. „O să mă fac bine”, repeta Roxana cu convingere. Pentru cei din jur, acest optimism a fost atât un semn de curaj, cât și o dovadă a puterii cu care încerca să își țină familia aproape de normalitate.
Pentru comunitatea sportivă și pentru toți cei care au cunoscut-o, dispariția ei reprezintă o tragedie imensă, iar mărturiile despre pierderile de memorie și degradarea cognitivă arată cât de necruțătoare a fost boala care i-a răpit viața mult prea devreme.
