Redactia
În România, Biserica și preoții ocupă un loc special în inimile locuitorilor, iar încrederea în instituția Bisericii este la cotele cele mai înalte. Oamenii, atât la sate, cât și la orașe, obișnuiesc să meargă regulat la biserică, să se roage și să discute cu preoții, pe care îi consideră psihologi ai sufletului. Puțini sunt însă cei care cunosc care este motivul pentru care preoții poartă barbă.
De ce poartă preoții barbă? Motivul la care nu te-ai fi gândit
Dacă am fi invitați să descriem un preot ortodox printr-un portret, s-ar putea să uităm sau să nu cunoaștem toate elementele veșmântului său, dar cu siguranță nu am uita de prezența bărbii. Ba dimpotrivă, barba ar fi cel mai evident aspect care ne-ar veni în minte în această descriere.
Una dintre explicații este că preoții poartă barbă ca o imitație a înfățișării Mântuitorului. De-a lungul istoriei, s-a considerat că purtarea bărbii este un simbol al maturității și înțelepciunii, iar Mântuitorul Isus Hristos este adesea reprezentat cu barbă în icoane și picturi religioase. Preoții ar putea alege să poarte barbă pentru a se asemăna mai mult cu imaginea lui Hristos și pentru a reflecta valorile spirituale pe care le reprezintă în slujirea lor.
Pe de altă parte, unii cred că preoții poartă barbă pentru a se diferenția de păgâni și de alte religii. Purtarea bărbii ar putea fi o tradiție specifică Bisericii Ortodoxe și o modalitate de a evidenția identitatea și apartenența la această confesiune religioasă.
Barba a fost dintotdeauna considerată un simbol al virilității, iar personalități istorice precum Franz Josef, Eduard al VII-lea, Platon sau Van Gogh au fost recunoscuți pentru aspectul lor distins, ca bărboși. În lumea clerului creștin, însă, purtarea bărbii continuă să reprezinte o diferențiere între slujitorii ortodocși și cei catolici.
Purtarea bărbii are o înrădăcinare istorică, iar chiar și cei care nu au studiat în detaliu textele Scripturii pot observa că acest obicei are legătură cu tradițiile vechi. În Leviticul, capitolele 19 și 21 conțin porunci directe ale Domnului de a nu tăia părul de pe cap și nici bărbile. ”Să nu vă tundeţi rotund părul capului vostru, nici să vă stricaţi faţa bărbii voastre”. (Leviticul 19:27)
Similar musulmanilor și evreilor, preoții ortodocși consideră că purtarea bărbii este nu doar un simbol al masculinității, ci și „un dar de la Dumnezeu”. Barba este privită ca o parte integrată a imaginii publice a preoților evrei, iar în Biserica Ortodoxă, Iisus Hristos este înfățișat cu barbă. Cu toate acestea, la catolici, istoria purtării bărbii a fost mai complexă.
Motivul pentru care preoții catolici nu poartă barbă
În primele secole ale creștinismului, preoții au avut opinii contradictorii cu privire la purtarea bărbii. Unii dintre ei au fost inspirați de obiceiurile evreilor și au adoptat bărbile lungi, în timp ce alții au urmat moda romană antică, care dicta că bărbații să fie tot timpul bărbieriți. Romanii considerau că lipsa bărbii este o chestiune de igienă și noblețe, iar purtarea bărbii era asociată cu populațiile primitive și necivilizate. În cele din urmă, bărbieritul a câștigat teren, iar Sfântul Ieronim a fost unul dintre susținătorii proeminenți ai acestei practici, învățând preoții vestici să nu-și lase părul facial să crească prea mult.
De la anul 500 d.Hr., tot mai multe biserici catolice au început să interzică purtarea bărbii. Până în secolul al XI-lea, bărbile au dispărut din aproape toate bisericile catolice. Astfel, în Biserica Catolică, purtarea bărbii a cunoscut o perioadă în care a fost descurajată și interzisă, deși în Biserica Ortodoxă ea a continuat să fie o tradiție importantă.
