Mirela Loșniță
Moștenirea bunicii. Un sicriu simplu, cu flori albe deasupra. Un azil de bătrâni la marginea orașului. O femeie trecută de 70 de ani, abandonată de singurul nepot în care și-a pus toată încrederea. Apoi, un plic. Cu bani puțini, dar cu un mesaj care avea să-i bântuie conștiința pentru tot restul vieții. Așa începe povestea Gloriei Watson, femeia care, înainte să moară, și-a învățat nepotul o lecție despre lăcomie, iubire și adevăr.
Moștenirea bunicii
Era o dimineață liniștită când Gloria, în vârstă de 74 de ani, sorbea o cafea fierbinte, stând lângă fereastra acoperită doar cu un voal subțire. În cameră intră Sophie, îngrijitoarea ei de la azil.
— Doamnă Watson, aveți vizitator! A venit nepotul dumneavoastră!
Gloria tresări. Nu-l mai văzuse pe Todd de peste un an. Și, deși vestea părea una bună, chipul i se întunecă. Știa de ce venise. Nu pentru dragoste. Nu pentru grija unui nepot. Venise pentru bani. Exact ca de fiecare dată.
Cu cinci ani în urmă, Gloria locuia singură în casa moștenită de la soțul ei. Todd era căsătorit cu Natasha și venea rar în vizită. Dar, dintr-odată, începuse să apară mai des. Iar Gloria, flămândă după apropiere și iubire, s-a lăsat păcălită de gesturile lui.
— Bunico, Natasha are nevoie urgentă de o operație costisitoare. Nu mai am bani. Mă poți ajuta?
Fără să stea pe gânduri, Gloria vându casa și se mută cu nepotul și soția lui. Crezând că își ajută familia. Fără să știe că Natasha nu era bolnavă, iar operația era o minciună sfruntată. Cei doi își doreau, de fapt, o vacanță de lux în Hawaii.
După trei săptămâni, Todd și Natasha s-au întors acasă, pretinzând că vin de la spital. Gloria i-a primit cu brațele deschise. A continuat să gătească, să spele, să se îngrijească de casă, convinsă că face un bine. Apoi, într-o zi, în timp ce uda florile, a auzit-o pe Natasha vorbind cu o prietenă.
— E enervantă, tot citește cărți și ziare. Îmi ține ocupată camera de oaspeți. Vreau să o trimit la azil.
A fost momentul în care Gloria a înțeles că totul fusese o înscenare. Inima i s-a frânt. Dar nu a spus nimic. Doar a zâmbit amar.
Drumul spre azil, mascat în grijă
După câteva zile, Todd a venit cu un pliant colorat.
— Bunico, e un loc frumos, curat. Ne gândim să facem un copil. E mai bine pentru tine să stai aici, să ai grijă și companie.
Gloria a simțit că totul se prăbușește. Casa nu mai era a ei. Trecutul nu mai putea fi schimbat. A acceptat tăcută. A fost dusă la azil cu promisiunea că va fi vizitată des. Dar acele vizite au venit rar, de Crăciun, cu pături ieftine și câteva haine.
Timpul a trecut. Ani în care Gloria a trăit cu adevărul în piept și o durere surdă în suflet.
O moștenire care aprinde din nou lăcomia
Într-o zi, vestea unei moșteniri primite de la vărul ei Donovan a ajuns la urechile lui Todd. Gloria primise o parte substanțială din avere, suficientă cât să își ia o casă nouă. Deodată, băiatul care uitase să vină de ziua ei, se grăbi la azil.
— Bunico! Ce bine-mi pare să te văd! Cum te simți?
— Bine, dragule. Și Natasha? E însărcinată?
Un zâmbet fals, o privire în pământ. Apoi, rugămintea:
— Are din nou nevoie de o operație. Am cheltuit tot ce aveam. Te rog, ajută-mă.
Gloria îl privea. Știa. Îl lăsă să vorbească. Apoi, cu o blândețe tristă, îi spuse:
— Și eu am nevoie de o operație. Una gravă. Cancer. Ce să alegem? Viața ta sau a mea?
Todd n-a ezitat:
— Nu contează cine are nevoie mai mult. Vrem să avem un copil. Ajută-ne.
Femeia care îl crescuse în lacrimi și sacrificii înțelese, definitiv, că nu însemna nimic pentru el. Îi ceru timp de gândire și, în acea noapte, plânse ca niciodată. Știa că va muri. Dar nu putea pleca fără să lase o ultimă lecție.
Planul care avea să-i dea o lecție dură
A doua zi, Todd reveni. Voia un răspuns.
— Nu am încă moștenirea. Trebuie vândută proprietatea, sunt formalități. Dar poți pune gaj casa voastră. Îți dau banii când îi primesc.
Todd zâmbi larg. Acceptă fără ezitare. A doua zi plecă, încrezător că i-a scos și ultimul bănuț bunicii sale.
Dar Gloria avea un plan. Îi ceru lui Sophie să verifice conturile de social media ale lui Todd. În loc de operație, găsi poze din Maldive, cocktailuri pe plajă, haine de firmă. Casa fusese ipotecată ca să-și trăiască vacanța de vis. Lăcomia nu mai avea limite.
O moarte tăcută și un plic care spune totul
Două săptămâni mai târziu, Gloria Watson muri. Sophie închise cu grijă sertarul în care femeia lăsase un plic cu numele nepotului. Avocatul familiei veni în dimineața următoare la ușa lui Todd.
— E moștenirea de la bunica. Semnează aici.
Entuziasmat, Todd deschise plicul. Înăuntru, doar câteva bancnote – 50 de dolari – și un bilețel scris de mână.
„Dragul meu, simt că sfârșitul e aproape. Știu că ai mințit despre operație. Știu că mi-ai luat casa și m-ai abandonat. Știu că pentru tine, banii sunt mai importanți decât iubirea. Îți las acești bani pentru biletul de autobuz. Te-am trecut în testament ca să lucrezi timp de un an în azilul unde am trăit. Dacă nu o faci, banii mei vor merge către azil, nu către tine. Ai încă timp să devii un om mai bun. Cu dragoste, bunica.”
Todd încremeni. Aruncă scrisoarea, trânti plicul de podea. Înjură. Avea de plătit o ipotecă, casa era în pericol, iar banii nu existau decât dacă muncea un an într-un azil.
O ultimă voință, o șansă la schimbare
Ce nu știa Todd era că Gloria lăsase întreaga moștenire azilului, cu o singură condiție: dacă nepotul ei accepta să lucreze acolo timp de un an, banii îi reveneau lui. Dacă nu, azilul îi păstra pentru modernizare, personal și pacienți.
În tăcerea grea a după-amiezii, Todd stătea pe scări, cu privirea pierdută. Fusese orbit de bani. Iar acum, moștenirea nu mai era o comoară, ci o oglindă în care își vedea lăcomia.
Lecția Gloriei era simplă: nu poți cumpăra dragostea. Și, uneori, un plic cu 50 de dolari valorează mai mult decât un cont plin. Când e însoțit de adevăr.
