Ana Sasu
De-a lungul timpului, imaginea lui Nicolae Ciucă, generalul care a condus batalionul „Scorpionii Roșii” în Irak, a fost gravată în mentalul colectiv drept cea a unui erou militar. Numele său a fost adesea asociat cu o bătălie eroică purtată la Nassiriya, în anul 2004, pe fondul ciocnirilor armate dintre trupele NATO și insurgenții irakieni. Însă o investigație recentă realizată de Recorder pune sub semnul întrebării această narațiune, dezvăluind detalii care sugerează o realitate mult mai nuanțată, dar și controversată.
Nicolae Ciucă acuzat că minte despre „Bătălia de la Nassiriya” din 2004
În primăvara anului 2004, România, proaspăt membru al NATO, și-a asumat responsabilități internaționale, trimițând peste 400 de militari în Irak, sub comanda locotenentului-colonel Nicolae Ciucă. Acesta conducea batalionul „Neagoe Basarab”, cunoscut și sub denumirea de „Scorpionii Roșii”, și a devenit ulterior subiectul unei imagini de erou militar, promovată în principal în mass-media românească.
Cu toate acestea, doi generali italieni care au participat la operațiunile din zonă, Luigi Scollo și Gian Marco Chiarini, au adus clarificări importante cu privire la rolul jucat de militarii români în această bătălie. Conform investigației Recorder, aceștia au afirmat că trupele românești nu au fost implicate în luptele directe din Nassiriya, ci au avut un rol limitat în protejarea flancului trupelor italiene. Această precizare aruncă o umbră de îndoială asupra modului în care a fost conturată contribuția batalionului românesc la luptele din Irak.
„Am vorbit cu colonelul Ciucă. Îmi amintesc foarte bine acest episode pentru că mi-a spus: «Avem o restricție națională, deci nu pot intra în Nassiriya»”, spune, pentru Recorder, generalul italian Gian Marco Chiarini, comandantul trupelor din Irak.
Generalul Chiarini a povestit, în cadrul investigației, că i-a transmis colonelului Ciucă să formeze un flanc defensiv la Suq al Shuyukh, o zonă situată în afara orașului Nassiriya, cu scopul de a proteja trupele italiene angajate în lupte.
„Formează un flanc defensiv la Suq al Shuyukh, astfel încât să interceptezi pe oricine vine dinspre Suq al Shuyukh, iar eu să pot trimite tot restul regimentului să acționeze în Nassiriya”, mai spunea generalul Gian Marco Chiarini că i-a transmis lui Nicolae Ciucă
Rolul defensiv al batalionului românesc
Din perspectiva generalilor italieni, implicarea militarilor români a fost una limitată, fără a fi direct implicată în luptele din oraș. Ei s-au ocupat de asigurarea flancului și de interceptarea oricăror amenințări care veneau dinspre zona Suq al Shuyukh, pentru a permite restului trupelor să se concentreze pe luptele din Nassiriya.
Batalionul condus de generalul român „nu a făcut parte din efortul principal de luptă”
Acest lucru nu înseamnă că militarii români nu și-au îndeplinit datoria. Din contră, au respectat ordinele primite și au contribuit la misiune în limita competențelor și resurselor disponibile. Generalul Scollo a apreciat faptul că militarii români „au făcut tot ce au putut”, dar a subliniat că ei nu au fost implicați în operațiunile din epicentrul luptei, acolo unde s-au înregistrat pierderi grele în rândul forțelor italiene.
„Pot spune că au participat la luptă ocupându-se, în aprilie, când au acoperit flancul trupelor mele, ceea ce au făcut. Și în luna mai, singurul lucru pe care îl pot spune e că polițișii militari români se luptau alături de carabinieri. Cam asta ar fi. Așa că, dintr-un anumit punct de vedere, ei au participat. Dar nu au făcut parte din efortul principal de luptă”, a fost concluzia generalului Luigi Scollo, comandant de regiment,
„Cred, așa cum am spus, că au făcut tot ce au putut și apreciez asta. Din păcate, oamenii mor și în lupte de proporții mai mici… În afară de faptul că au fost răniți oameni, la mine s-a înregistrat și un soldat ucis în acțiune”,a explicat generalul Gian Marco Chiarini, în discuția cu Recorder, clarificând astfel contribuția lor.
Discrepanțele în relatările evenimentelor
Un alt punct important adus în atenție de investigația Recorder este relatările contradictorii între militarii români și cei italieni. Roberto Cremene, un fost polițist militar român care a participat la luptele din centrul Nassiriya în mai 2004, a susținut că batalionul condus de Ciucă a refuzat să intervină într-o ambuscadă în care se aflau trupele românești și italiene. Potrivit lui Cremene, în timpul unui schimb de focuri intens, el și colegii săi au solicitat ajutorul „Scorpionilor Roșii”, dar au fost refuzați pe motiv că nu exista o aprobare din România pentru a interveni în zonă.
Această relatare vine în contrast cu imaginea eroică a batalionului românesc, prezentată în trecut. Cremene a subliniat că trupele românești aflate sub comanda lui Ciucă nu au intrat în Nassiriya decât foarte rar și că majoritatea timpului și l-au petrecut patrulând în afara orașului. Aceasta este o altă discrepanță majoră față de versiunea evenimentelor promovată public în România.
„Am primit misiunea de a merge în oraș, pentru a face o patrulă. Am fost prinși într-o ambuscadă. 24 de persoane am rămas blocate în Libeccio, în vechea bază. Sub comanda domnului maior, pe care îl aveam atunci de la București, am cerut sprijinul „Scorpionilor roșii” (n. red.: batalionul condus de Nicolae Ciucă), să vină să ne ajute să evacuăm zona. Domnul Ciucă, cu batalionul lui, a spus că nu poate să vină să ne scoată de acolo, să facă evacuare, până nu primește aprobare din România (…). N-au venit să ne ajute. Colegii noștri români n-au venit”, a mai spus Roberto Cremene.
„Ei făceau o patrulă în afara orașului Nassiriya. Ei nu au intrat în Nassiriya. Poate în cele opt luni jumătate cât am stat în Nassiriya, dacă am auzit că au intrat de două ori doar în patrulă”, a precizat Roberto Cremene, potrivit sursei citate.
Contextul politic și simbolistica misiunilor militare
Aceste dezvăluiri ridică întrebări nu doar despre realitatea participării românești la luptele din Irak, ci și despre modul în care informațiile sunt prezentate și interpretate în spațiul public. În contextul ascensiunii lui Nicolae Ciucă în politică, imaginea sa de erou militar a jucat un rol esențial în consolidarea reputației sale. În mod evident, misiunile din Irak și contribuțiile sale la acestea au fost amplificate de-a lungul timpului, iar mitul eroismului de la Nassiriya a devenit un pilon important în cariera sa politică.
România, în anii de după aderarea la NATO, a avut nevoie de figuri eroice care să legitimeze participarea sa la misiuni internaționale. Generali precum Nicolae Ciucă au fost văzuți ca simboluri ale angajamentului României de a-și respecta obligațiile față de Alianța Nord-Atlantică. Totuși, pe măsură ce noi detalii ies la suprafață, devine din ce în ce mai clar că realitatea de pe câmpul de luptă este mult mai complexă și nu se potrivește întotdeauna cu narațiunile oficiale.
Astfel, investigația Recorder oferă o perspectivă nouă asupra unei părți din istoria recentă a României, una în care mitul eroismului este pus sub semnul întrebării. Este clar că militarii români au avut un rol în operațiunile din Irak, însă acest rol nu a fost cel direct de confruntare, așa cum s-a crezut inițial. În schimb, misiunea lor a fost una defensivă, de protecție a flancului trupelor italiene, o misiune importantă, dar care nu corespunde imaginii eroice vehiculate în spațiul public românesc.
Faptul că aceste detalii ies la iveală acum, la ani distanță de la evenimentele din 2004, ridică întrebări despre cum sunt construite și promovate figurile eroice în contextul politic și militar. Rămâne de văzut cum vor influența aceste dezvăluiri cariera lui Nicolae Ciucă și dacă ele vor schimba percepția publicului asupra participării României la conflictele internaționale.
Sursa foto: Arhivă
