Georgescu Dragos
O moștenire este asociată aproape automat cu o casă, un teren, bani într-un cont sau alte bunuri care ajung la copii, soț ori alte rude după decesul unei persoane. Realitatea juridică este însă mai complicată. Patrimoniul succesoral nu înseamnă numai ceea ce poate primi un moștenitor, ci poate cuprinde și obligații, datorii, bunuri aflate în coproprietate sau situații juridice care trebuie clarificate.
Nu accepta imediat moștenirea dacă nu știi aceste lucruri. Ce poate ascunde masa succesorală
De aceea, înainte de a lua o decizie privind o moștenire, este important să afli ce conține efectiv masa succesorală și care este situația juridică a bunurilor.
O casă despre care familia spune că „a rămas moștenire” poate să nu fi aparținut integral persoanei decedate. Pot exista credite, ipoteci, datorii, coproprietari sau litigii. În alte situații, pot exista conturi, creanțe ori alte bunuri despre care familia nici măcar nu știa.
În plus, pentru succesiunile deschise după 1 octombrie 2011, termenul general de opțiune succesorală este de un an de la data decesului, potrivit informațiilor publicate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.
Iată de ce documentarea înainte de luarea unei decizii poate evita surprize neplăcute.
Ce este, de fapt, masa succesorală
Masa succesorală reprezintă patrimoniul care este analizat în cadrul succesiunii.
Aici pot intra bunuri imobile precum case, apartamente și terenuri, dar și autoturisme, bani, conturi, drepturi patrimoniale sau alte bunuri care au aparținut persoanei decedate.
Există însă și cealaltă parte a ecuației: pasivul succesoral.
În cadrul procedurii notariale sunt avute în vedere atât bunurile, cât și datoriile succesiunii. Cererea de deschidere a procedurii trebuie să menționeze bunurile defunctului și pasivul succesoral, iar încheierea finală poate cuprinde bunurile și datoriile succesiunii.
Asta înseamnă că simpla informație „ai moștenit o casă” nu spune întreaga poveste.
Trebuie văzut ce drept asupra casei avea persoana decedată, ce sarcini există și ce alte elemente fac parte din succesiune.
Prima surpriză poate fi chiar o datorie
Una dintre cele mai mari temeri ale celor care primesc o moștenire este legată de datoriile persoanei decedate.
Un om poate avea bunuri valoroase și, în același timp, obligații financiare.
Pot exista, în funcție de situația concretă, credite, datorii fiscale sau alte creanțe împotriva patrimoniului succesoral.
Tocmai de aceea, înainte de a privi exclusiv valoarea apartamentului, terenului sau mașinii, trebuie analizat tabloul complet.
Există însă o precizare foarte importantă pentru succesiunile guvernate de actualul Cod civil.
Potrivit materialelor explicative publicate de Uniunea Națională a Notarilor Publici, moștenitorii legali și legatarii universali ori cu titlu universal răspund, în principiu, pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și proporțional cu cota fiecăruia, nu cu propriile bunuri, în condițiile prevăzute de lege.
Prin urmare, ideea des întâlnită că „dacă accepți moștenirea, vei plăti automat toate datoriile din buzunarul tău” este prea simplistă și poate induce în eroare.
Există reguli și excepții care trebuie analizate pentru fiecare succesiune.
Inventarul poate deveni extrem de important
Atunci când situația patrimoniului nu este clară, inventarierea bunurilor succesorale poate avea o importanță deosebită.
Legislația notarială prevede posibilitatea inventarierii bunurilor succesorale în cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesați.
Inventarul poate ajuta la identificarea bunurilor care existau la momentul decesului.
Mai mult, reglementările notariale prevăd că în inventar poate fi înscris și pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut.
Acest lucru este important mai ales în familiile în care nimeni nu cunoaște exact situația financiară a persoanei decedate.
Poate exista impresia că patrimoniul este format doar dintr-un apartament.
Ulterior se poate descoperi că există și alte bunuri.
Sau datorii.
Sau drepturi asupra unor terenuri.
Sau bunuri aflate la alte persoane.
De aceea, o imagine cât mai completă a patrimoniului este esențială.
Casa moștenită poate să nu fi fost integral a defunctului
Aceasta este o altă situație care generează multe confuzii.
Familia spune:
„Tata avea casa.”
Dar juridic lucrurile pot arăta diferit.
Dacă imobilul a fost bun comun al soților, înainte de stabilirea moștenirii trebuie clarificată partea care aparținea persoanei decedate și partea care aparține soțului supraviețuitor.
Legea notarilor prevede reguli speciale pentru succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor.
Așadar, dacă un apartament valorează 100.000 de euro, asta nu înseamnă automat că întreaga valoare de 100.000 de euro intră în moștenirea unuia dintre soți.
Mai întâi trebuie stabilită situația juridică a bunului.
Abia ulterior se poate determina ce parte intră efectiv în masa succesorală și cum se distribuie aceasta între moștenitori.
Un extras de carte funciară poate spune o poveste diferită
În cazul proprietăților imobiliare, documentele sunt esențiale.
Ceea ce familia crede despre o casă nu este întotdeauna identic cu situația juridică din acte.
Pot exista coproprietari.
Pot exista sarcini.
Pot exista diferențe între situația de fapt și cea din documente.
De aceea, actele de proprietate și situația juridică a imobilului trebuie verificate înainte de a construi planuri în jurul moștenirii.
În procedura succesorală, bunurile care compun masa succesorală sunt dovedite prin înscrisuri sau prin alte mijloace de probă admise de lege.
Cu alte cuvinte, faptul că toată familia știe de 30 de ani că un anumit teren „este al bunicului” nu este suficient pentru rezolvarea automată a succesiunii.
Documentele contează.
Pot exista bunuri despre care moștenitorii nu știau
Surprizele nu sunt întotdeauna neplăcute.
Masa succesorală poate ascunde și bunuri necunoscute familiei.
Un cont.
Un teren.
O cotă dintr-un imobil.
O creanță.
O proprietate dobândită cu mulți ani în urmă.
În familiile în care părinții nu discutau despre bani sau proprietăți cu copiii, asemenea situații sunt perfect posibile.
Mai ales persoanele în vârstă pot păstra documente despre care ceilalți membri ai familiei nu știu.
De aceea, actele defunctului trebuie analizate cu atenție.
Contracte, acte de proprietate, documente bancare, certificate, titluri și alte înscrisuri pot ajuta la identificarea patrimoniului.
Un testament poate schimba situația
Un alt element important este existența unui testament.
Dacă există un asemenea document, acesta poate influența modul în care este distribuit patrimoniul, în limitele stabilite de lege.
În procedura succesorală, dacă există un testament găsit la inventar sau prezentat de persoana interesată, notarul procedează potrivit regulilor legale aplicabile.
Asta înseamnă că împărțirea pe care familia și-o imaginează imediat după deces poate să nu fie cea care va rezulta la final.
De exemplu, copiii pot presupune că fiecare va primi o parte egală din toate bunurile.
Apoi apare un testament.
Situația trebuie analizată juridic, inclusiv prin prisma drepturilor moștenitorilor rezervatari, atunci când aceștia există.
Prin urmare, înainte de împărțirea informală a bunurilor, trebuie clarificat dacă există dispoziții testamentare.
Atenție la acceptarea tacită a moștenirii
Unul dintre cele mai importante aspecte este faptul că acceptarea unei moșteniri nu se reduce întotdeauna la semnarea unei declarații pe care scrie „accept”.
Pot exista acte sau fapte care, în condițiile legii, au semnificația unei acceptări tacite.
Materialele explicative ale notarilor arată, de exemplu, că anumite acte privind bunurile succesorale pot avea consecințe asupra opțiunii succesorale.
De aceea, persoana care încă nu știe dacă dorește să accepte sau să renunțe la o moștenire nu ar trebui să înceapă să dispună după bunul plac de bunurile defunctului.
Vânzarea unui bun din succesiune, de exemplu, nu trebuie tratată ca un gest lipsit de consecințe.
Este unul dintre motivele pentru care sfatul unui notar sau avocat poate fi foarte util înainte de efectuarea unor acte asupra patrimoniului.
Termenul de un an nu trebuie ignorat
O altă greșeală este amânarea la nesfârșit.
„Vedem noi la anul.”
„Nu ne grăbește nimeni.”
„Casa nu pleacă nicăieri.”
Aceste replici sunt frecvente, dar opțiunea succesorală are un termen legal.
Pentru moștenirile deschise după intrarea în vigoare a actualului Cod civil, termenul general de opțiune succesorală este de un an de la data deschiderii moștenirii, adică, în mod obișnuit, de la deces. Uniunea Națională a Notarilor Publici explică această diferență față de succesiunile mai vechi, pentru care pot fi aplicabile alte reguli.
Prin urmare, nu trebuie confundată posibilitatea de a dezbate succesiunea ulterior cu termenul în care trebuie exercitată opțiunea succesorală.
Sunt chestiuni juridice diferite.
Un alt termen important este cel de doi ani
Există și un termen fiscal care generează frecvent confuzie.
Este vorba despre cei doi ani de la data decesului.
Potrivit informațiilor publicate de Uniunea Națională a Notarilor Publici, Codul fiscal prevede scutirea de impozitul succesoral pentru succesiunile dezbătute în termen de doi ani de la data decesului. Dacă termenul este depășit, poate fi datorat un impozit de 1% asupra valorii imobilelor din masa succesorală, potrivit condițiilor legale aplicabile.
Așadar, cele două repere nu trebuie confundate:
un an este relevant pentru opțiunea succesorală în regimul actualului Cod civil;
doi ani reprezintă un reper fiscal important pentru finalizarea succesiunii.
Tocmai această diferență este adesea înțeleasă greșit.
Ce se întâmplă dacă moștenitorii nu sunt de acord
O casă poate valora mult, dar poate veni la pachet cu o altă problemă: conflictul dintre moștenitori.
Unul vrea să vândă.
Altul vrea să păstreze proprietatea.
Al treilea locuiește deja acolo și consideră că are mai multe drepturi pentru că a îngrijit părintele.
În asemenea situații, succesiunea poate deveni complicată.
Legea notarilor prevede posibilitatea suspendării procedurii atunci când succesibilii își contestă calitatea ori nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale sau la întinderea drepturilor lor.
Conflictul poate ajunge astfel în instanță.
Din acest motiv, valoarea economică a unei moșteniri nu trebuie privită separat de situația juridică și de numărul persoanelor implicate.
Un apartament de 150.000 de euro împărțit între mai mulți moștenitori aflați într-un conflict de ani întregi poate fi mult mai greu de valorificat decât pare la prima vedere.
Bunurile omise pot apărea chiar după succesiune
Ce se întâmplă dacă succesiunea a fost finalizată și ulterior este descoperit un alt bun?
Există mecanisme juridice pentru asemenea situații.
Legea notarială permite, în anumite condiții și cu acordul moștenitorilor, completarea procedurii pentru bunurile omise din masa succesorală și eliberarea unui certificat de moștenitor suplimentar.
Așadar, descoperirea ulterioară a unui teren sau a unui alt bun nu înseamnă automat că acesta este pierdut.
Totuși, apar noi formalități și pot exista costuri suplimentare.
Este încă un motiv pentru care identificarea cât mai completă a patrimoniului de la început este utilă.
Nu presupune că bunurile din casă aparțin toate defunctului
În locuința persoanei decedate pot exista bunuri care aparțin altcuiva.
La fel, bunuri ale defunctului pot fi păstrate de alte persoane.
Regulile privind inventarierea succesorală prevăd tocmai posibilitatea consemnării unor asemenea situații.
De exemplu, un obiect valoros găsit în casa părintelui nu devine automat bun succesoral doar pentru că se afla acolo.
Poate aparține soțului.
Unui copil.
Unei alte persoane.
La fel, un bun al defunctului poate fi împrumutat sau păstrat în altă parte.
În succesiunile cu patrimoniu important, asemenea detalii pot genera dispute serioase.
Ce ar trebui verificat înainte de luarea deciziei
Înainte de acceptarea sau renunțarea la o moștenire, este prudent să existe o imagine cât mai clară asupra patrimoniului.
Trebuie identificate bunurile imobile și mobile importante, actele de proprietate, eventualele conturi și obligații cunoscute.
Pentru imobile trebuie verificată situația juridică.
Trebuie stabilit dacă defunctul era proprietar exclusiv sau coproprietar.
Trebuie aflat dacă există un testament.
Trebuie identificate persoanele cu vocație succesorală.
Iar atunci când situația este neclară, poate fi discutată cu notarul inclusiv oportunitatea unui inventar.
În procedura succesorală, notarul stabilește atât calitatea moștenitorilor și întinderea drepturilor lor, cât și compunerea masei succesorale.
Acesta este motivul pentru care succesiunea nu ar trebui privită doar ca o formalitate pentru „trecerea casei pe numele copiilor”.
Renunțarea la moștenire este o decizie serioasă
Dacă patrimoniul nu este atractiv sau există alte motive personale, un succesibil poate lua în calcul renunțarea.
Dar aceasta este o decizie cu efecte juridice importante și nu trebuie făcută doar pe baza unor zvonuri din familie.
Poate exista situația în care cineva spune:
„Nu avem nimic de moștenit.”
Iar ulterior apare un teren valoros.
Sau:
„Sunt numai datorii.”
Dar nimeni nu a verificat situația reală.
De aceea, informația este esențială înaintea unei decizii definitive.
Un notar sau, în situațiile litigioase ori complexe, un avocat specializat poate explica efectele concrete ale acceptării sau renunțării.
Moștenirea poate valora mai mult sau mai puțin decât pare
O casă frumoasă nu înseamnă automat o moștenire simplă.
La fel cum o succesiune aparent modestă poate ascunde un teren valoros sau alte drepturi necunoscute familiei.
Adevărata imagine apare abia după ce sunt analizate documentele.
Trebuie văzut ce bunuri există.
Cui aparțin.
Ce cotă avea persoana decedată.
Dacă există sarcini sau datorii.
Dacă există testament.
Câți moștenitori sunt.
Și dacă aceștia se înțeleg asupra patrimoniului.
Abia după aceste verificări poate fi evaluată corect situația.
De aceea, regula practică este simplă: nu lua o decizie privind moștenirea doar pentru că ai auzit că „rămâne o casă” sau că „sunt numai datorii”. Masa succesorală trebuie stabilită pe baza actelor și a procedurii legale.
În special atunci când există imobile valoroase, credite, mai mulți moștenitori, un testament sau conflicte familiale, consultarea notarului înainte de efectuarea unor acte asupra bunurilor poate preveni greșeli costisitoare.
Iar dacă situația este litigioasă sau neobișnuit de complexă, poate fi necesară și consultarea unui avocat.
O moștenire nu este doar ceea ce se vede. Uneori, cele mai importante lucruri sunt tocmai cele care apar abia atunci când sunt deschise actele și este stabilită, în mod oficial, adevărata compunere a masei succesorale.
