Saghin Sabrina
Pe 14 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Lăsatul Secului, o zi cu o semnificație aparte în calendarul religios. Această zi marchează începutul Postului Crăciunului, un moment în care credincioșii se pregătesc spiritual și fizic pentru venirea sărbătorii Nașterii Mântuitorului.
De asemenea, Lăsatul Secului este o zi în care tradițiile și obiceiurile străvechi se împletesc cu momentele de comuniune familială, fiind o sărbătoare în care toată familia se adună în jurul mesei și împărtășește bucuria adusă de aceasta. Tradițiile legate de această zi variază în funcție de regiunea țării, însă toate au în comun o atmosferă de recunoștință și ospitalitate, în care se respectă ritualuri menite să aducă binecuvântare și protecție în perioada postului ce urmează.
Tradiții și obiceiuri din diferite regiuni ale țării la Lăsatul Secului
În România, tradițiile de Lăsatul Secului sunt extrem de variate și depind de zona geografică, fiecare regiune având obiceiuri proprii, dar toate păstrează esența sărbătorii: comuniunea familiei, ospitalitatea și pregătirea pentru postul de Crăciun. De exemplu, în Bărăgan, un obicei vechi spune că, în această zi, trebuie adunate toate resturile de mâncare și oasele din gospodărie, iar acestea să fie puse într-o față de masă. A doua zi, toate aceste resturi trebuie aruncate spre răsărit, înspre direcția soarelui, cu următoarele cuvinte: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite”.
Această practică este considerată un mod de a hrăni păsările cerului, cum ar fi vrăbiile, pentru a preveni ca acestea să dăuneze recoltelor de pe câmpuri. Astfel, în credințele tradiționale, aceasta este o metodă de a aduce protecție recoltei, dar și un gest simbolic de dăruire și generozitate față de lumea animală.
În această zi specială, gospodarii din Bărăgan se adună pentru a celebra cu o masă deosebită. Sarmalele și carnea friptă sunt nelipsite, alături de băuturi tradiționale, precum țuica și vinul nou. De asemenea, este un obicei ca finii să vină la nași, aducând cadouri simbolice precum o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi, alături de o sticlă de vin.
Gestul are o semnificație profundă: finii își cer iertare pentru greșelile săvârșite de-a lungul anului, iar nașii, după ce îi iartă, întind masa pentru toți cei prezenți. La desert, se servesc plăcinte cu fructe sau legume, iar strugurii sau stafidele au o semnificație specială, simbolizând sporul și vigoarea spirituală pentru anul care vine.
Obiceiuri religioase și superstiții legate de Lăsatul Secului
În afacerea alimentelor și a tradițiilor culinare, Lăsatul Secului este, de asemenea, un moment important pentru igiena spirituală a gospodăriilor. Există credința că, în această zi, femeile nu trebuie să coasă, să toarcă sau să țese, deoarece, dacă ar face aceste activități, ar atrage asupra lor boli și rele. Aceasta este o tradiție străveche, care reflectă dorința de a încheia anul cu un „curat” spiritual și fizic, evitând orice formă de lucru ce ar putea aduce nenorociri.
De asemenea, este important de menționat că, în unele zone ale țării, există superstiția că, dacă împrumuți ceva din casă de Lăsatul Secului, lupii vor veni în sat, ceea ce sugerează o conexiune puternică între lumea materială și cea spirituală, precum și necesitatea de a proteja gospodăria de influențele negative.
Un alt obicei legat de Lăsatul Secului este acela al femeilor care fac turte de mălai, pe care le oferă atât celor vii, cât și celor decedați. Acest obicei este întâlnit mai ales în satele din Ardeal, dar nu este limitat la această regiune. Turtele sunt date de pomană în semn de respect și amintire față de strămoși, pentru a le aduce odihnă sufletelor acestora.
Astfel, Lăsatul Secului devine o sărbătoare a generozității, nu doar față de cei din jur, ci și față de cei care nu mai sunt printre noi, dar care continuă să aibă un loc important în tradițiile și sufletele celor vii.
De asemenea, în multe gospodării din țară, există obiceiul ca, înainte de începerea Postului Crăciunului, femeile să spele toate vasele în care au gătit mâncăruri „de dulce”. Aceste vase vor fi folosite apoi pentru prepararea mâncărurilor de post, simbolizând astfel o curățire a obiectelor, dar și o pregătire spirituală pentru perioada de penitență și reflecție care urmează.
Lăsatul Secului reprezintă o perioadă de tranziție între lumea plăcerilor lumii și perioada de post, care necesită sacrificii și înfrânare. Este o zi plină de semnificații religioase și culturale, în care tradițiile sunt respectate cu sfințenie. Fiecare obicei are rolul său în menținerea echilibrului spiritual al gospodăriei și în aducerea binecuvântărilor asupra celor care participă la aceste ritualuri.
Prin urmare, Lăsatul Secului nu este doar o sărbătoare legată de tradițiile gastronomice sau de reuniunile de familie, ci și o oportunitate de a ne reconecta cu rădăcinile noastre spirituale și de a ne pregăti sufletul pentru perioada de post. Este un moment de reflecție și de aducere aminte a valorilor fundamentale ale vieții creștine, precum iertarea, generozitatea și comuniunea.
