Georgescu Dragos
Sfânta Maria Mică, sărbătorită pe 8 septembrie, este una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de toamnă. În calendarul creștin, ziua marchează Nașterea Maicii Domnului, iar în lumea satului românesc momentul a fost înconjurat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiții, obiceiuri și superstiții. Unele dintre ele privesc chiar și cele mai banale activități din gospodărie, inclusiv măturatul.
Nu mătura în acest loc al casei de Sfânta Maria Mică. Superstiția pe care multe femei o respectau cu sfințenie
O veche credință populară spune că în ziua de Sfânta Maria Mică nu este bine să mături pragul casei și nici să împingi gunoiul peste prag, spre exterior. În imaginarul popular, pragul reprezenta hotarul dintre spațiul familiei și lumea de afară, iar gestul de a mătura spre ușă putea fi interpretat simbolic drept „scoaterea” sporului și a norocului din gospodărie. În multe familii, regula era și mai simplă: curățenia se făcea înainte de sărbătoare, iar pe 8 septembrie mătura era lăsată deoparte.
Este important de precizat că asemenea credințe aparțin folclorului și nu sunt porunci ale Bisericii. Nu există o regulă religioasă potrivit căreia măturatul pragului aduce ghinion. Ele sunt însă interesante pentru că arată câtă importanță acordau strămoșii noștri casei, sărbătorii și simbolurilor vieții cotidiene.
Locul pe care femeile evitau să îl măture de Sfânta Maria Mică
Pragul casei avea o semnificație aparte în lumea tradițională. Nu era privit doar ca o bucată de lemn sau piatră peste care oamenii pășeau când intrau și ieșeau din locuință.
El reprezenta limita gospodăriei.
În interior se afla familia, masa, vatra, hrana și tot ceea ce oamenii numeau „sporul casei”. Dincolo de prag începea lumea exterioară.
Din acest motiv, în jurul pragului s-au format numeroase credințe populare, nu doar de Sfânta Maria Mică, ci și cu ocazia altor sărbători și momente importante ale vieții.
Pe 8 septembrie, una dintre superstiții avertiza gospodinele să nu măture gunoiul din casă direct peste prag.
Gestul avea o interpretare simbolică foarte simplă: dacă mături totul spre exterior, ai putea „mătura” și binele odată cu praful.
Norocul, liniștea și belșugul erau imaginate aproape ca niște lucruri care locuiesc împreună cu familia și care trebuie păstrate în interiorul gospodăriei.
În unele interpretări populare, se evita în special măturatul imediat după trezire sau în primele ore ale sărbătorii.
Dimineața trebuia începută cu rugăciune, nu cu scoaterea gunoiului din casă.
Oamenii se pregăteau pentru biserică, aprindeau candela și își îndreptau atenția către semnificația zilei.
Treburile care puteau fi amânate rămâneau pentru altă zi.
De aici s-a păstrat până astăzi ideea că mătura nu ar trebui să fie primul obiect pe care îl iei în mână în dimineața de 8 septembrie.
De ce pragul casei era considerat atât de important
Pentru a înțelege superstiția, trebuie privită gospodăria prin ochii oamenilor care trăiau în urmă cu câteva generații.
Casa era centrul universului familiei.
Acolo se nășteau și creșteau copiii, se pregătea mâncarea, se păstra recolta și se petreceau cele mai importante momente ale vieții.
Pragul delimita acest spațiu protector.
Nu întâmplător există atât de multe expresii românești construite în jurul lui: „a-i trece pragul”, „a nu mai călca pragul cuiva” sau „a primi pe cineva în prag”.
Intrarea în casă era încărcată simbolic.
În folclor, anumite gesturi făcute în dreptul ușii puteau fi interpretate ca semne bune sau rele.
De aici vine și superstiția măturatului.
Mătura era obiectul cu care gospodina elimina ceea ce nu trebuia să rămână în interior. Praful și murdăria plecau, iar casa rămânea curată.
Numai că în zilele considerate speciale această acțiune banală primea o semnificație diferită.
Dacă tot ce se află în casă este împins spre ușă și scos peste prag, exista credința că odată cu lucrurile nedorite poate pleca și ceva bun.
Așa s-a născut expresia „să nu mături sporul din casă”.
Evident, vorbim despre simbolism popular, nu despre o relație reală între măturat și situația financiară a familiei.
Totuși, asemenea credințe au fost suficient de puternice încât unele gospodine să le respecte cu strictețe.
De Sfânta Maria Mică, curățenia se făcea înainte de sărbătoare
Există și o explicație mult mai practică pentru această tradiție.
În gospodăria românească, pregătirea pentru o mare sărbătoare începea cu o zi sau chiar cu mai multe zile înainte.
Casa era curățată, hainele erau spălate, mâncarea era pregătită, iar treburile importante erau încheiate înainte de ziua praznicului.
Astfel, când venea sărbătoarea, familia nu mai avea nevoie să petreacă ore întregi muncind.
Același principiu era aplicat și de Sfânta Maria Mică.
Pe 7 septembrie se putea face curățenia necesară, astfel încât pe 8 septembrie să rămână timp pentru biserică, rugăciune, familie și odihnă.
În tradiția populară, femeile evitau spălatul rufelor, cusutul și alte activități gospodărești ample.
În unele familii era lăsat deoparte inclusiv măturatul.
Nu pentru că mătura ar fi fost considerată un obiect rău, ci pentru că ziua trebuia să fie diferită de una obișnuită.
Acest obicei poate fi întâlnit și în cazul altor mari sărbători.
Treburile sunt terminate înainte, iar ziua respectivă este păstrată pentru viața spirituală și pentru familie.
În timp, peste această regulă practică s-au suprapus numeroase superstiții.
Una dintre ele este tocmai aceea că măturatul spre ușă alungă sporul.
Nu mătura gunoiul peste prag, spune vechea superstiție
Dacă gospodina trebuia totuși să curețe ceva, exista o altă regulă populară: gunoiul nu era împins peste prag.
Mai ales într-o zi importantă, gestul era evitat.
Praful putea fi strâns într-un loc și îndepărtat ulterior, fără acel gest simbolic de „măturare” a întregii case către exterior.
În unele variante ale superstiției, nici gunoiul nu trebuia scos imediat din gospodărie.
Explicația rămânea aceeași: nu scoate din casă lucrurile într-o zi în care îți dorești ca sporul să rămână înăuntru.
Astăzi poate părea o asociere ciudată.
Pentru mentalitatea tradițională însă, simbolurile aveau un rol foarte important.
Oamenii trăiau după ritmul anotimpurilor și depindeau direct de recolte, animale și vreme.
Belșugul nu era garantat.
Un an secetos putea schimba dramatic situația unei familii. O recoltă bună, în schimb, însemna hrană suficientă pentru lunile reci.
Din această perspectivă, nu este greu de înțeles de ce „sporul” gospodăriei devenise atât de important în credințele populare.
El trebuia protejat chiar și simbolic.
Ce legătură are Sfânta Maria Mică cu belșugul gospodăriei
Sărbătoarea din 8 septembrie vine într-un moment important al calendarului agrar.
În satul tradițional, începutul lunii septembrie însemna că vara se apropia de sfârșit și începea perioada marilor pregătiri de toamnă.
În anumite regiuni începea culesul viilor.
Se adunau fructele, se băteau nucii și se pregătea pământul pentru semănăturile de toamnă.
Gospodarul putea vedea deja rezultatul muncii sale de peste vară.
Din acest motiv, numeroase tradiții de Sfânta Maria Mică sunt legate de roade, hrană și belșug.
Strugurii și prunele apar inclusiv în obiceiurile de pomenire.
În unele zone, oamenii împărțeau asemenea fructe pentru sufletele celor plecați dintre cei vii.
În această atmosferă, ideea de a „nu scoate sporul din casă” capătă mai mult sens.
Gospodăria tocmai începea să adune roadele toamnei.
Era momentul în care cămările urmau să fie pregătite pentru sezonul rece.
Tot ceea ce reprezenta belșug trebuia respectat.
De aici provin și alte superstiții despre risipirea pâinii sau aruncarea alimentelor bune în zilele de sărbătoare.
Ce alte treburi evitau gospodinele pe 8 septembrie
Măturatul nu este singura activitate despre care există credințe populare de Sfânta Maria Mică.
În mod tradițional, treburile gospodărești grele erau reduse.
Spălatul rufelor este una dintre activitățile pe care multe familii preferă și astăzi să le evite în zilele marilor sărbători.
Și cusutul apare frecvent pe lista activităților lăsate pentru altă zi.
Curățenia generală, munca grea în gospodărie sau alte treburi care puteau fi rezolvate înainte erau amânate.
Acest lucru nu trebuie transformat însă într-o teamă.
Dacă apare o situație care necesită curățenie, nu înseamnă că persoana respectivă va fi pedepsită sau că va avea ghinion.
Superstițiile sunt expresii ale folclorului.
De exemplu, dacă un copil varsă ceva pe podea sau se sparge un obiect, este firesc ca locul să fie curățat.
Igiena și siguranța nu trebuie sacrificate pentru respectarea unei credințe populare.
La fel, oamenii care trebuie să muncească pe 8 septembrie nu ar trebui să considere că simplul fapt că își îndeplinesc responsabilitățile atrage necazuri.
Sensul tradiției era legat de respectarea sărbătorii atunci când împrejurările permiteau acest lucru.
Ce este bine să faci în dimineața de Sfânta Maria Mică
În locul treburilor gospodărești, tradiția pune accent pe liniște și rugăciune.
Mulți credincioși aleg să aprindă o lumânare sau candela în dimineața zilei de 8 septembrie.
Cei care pot merg la biserică și participă la Sfânta Liturghie.
Ziua poate fi și un bun prilej pentru pomenirea celor plecați dintre noi.
În diferite zone există obiceiul împărțirii unor alimente.
Strugurii, prunele, pâinea și alte produse pot fi oferite unei persoane care are nevoie de ele.
Milostenia are o semnificație mult mai apropiată de sensul religios al sărbătorii decât încercarea de a respecta fiecare superstiție.
Tot în dimineața zilei de Sfânta Maria Mică, tradiția spune că trebuie evitate certurile.
Casa pe care nu vrei să o „mături de noroc” ar trebui, simbolic, să fie și o casă în care oamenii încearcă să păstreze pacea.
O vorbă grea poate produce efecte mult mai concrete decât orice mătură.
De aceea, ziua poate fi folosită pentru împăcare.
Un telefon către cineva cu care nu ai mai vorbit, o vizită făcută părinților sau un ajutor oferit unei persoane apropiate sunt gesturi simple prin care sărbătoarea poate primi un sens personal.
Superstiția nu este o regulă a Bisericii
Una dintre cele mai importante diferențe care trebuie făcute atunci când vorbim despre obiceiurile de Sfânta Maria Mică este aceea dintre credință și superstiție.
Nașterea Maicii Domnului este o sărbătoare creștină.
Credința că măturatul pragului alungă norocul este folclor.
Cele două nu trebuie confundate.
Nu există o regulă bisericească potrivit căreia o familie își pierde sporul dacă cineva mătură pe 8 septembrie.
Nici banii nu dispar din cauza unei mături, iar norocul nu poate fi scos efectiv pe ușă odată cu praful.
Biserica pune accent pe rugăciune, credință, milostenie și relația omului cu ceilalți.
Tradițiile populare au însă propria lor valoare culturală.
Ele ne arată cum gândeau generațiile trecute și ce lucruri considerau importante.
În cazul acestei superstiții, mesajul ascuns este interesant: casa trebuie protejată, ceea ce ai trebuie prețuit, iar într-o zi de sărbătoare grijile cotidiene pot fi lăsate pentru câteva ore deoparte.
De ce 8 septembrie era considerat un prag al anului
Sfânta Maria Mică avea o semnificație aparte și pentru că se afla la granița dintre două anotimpuri în calendarul popular.
Vara începea să se retragă, iar toamna devenea tot mai vizibilă.
Zilele se scurtau.
Nopțile deveneau mai răcoroase.
Păsările migratoare începeau să plece, iar oamenii se pregăteau pentru lucrările specifice toamnei.
În acest context, ideea pragului apare din nou.
Există pragul casei, pe care tradiția spune să nu împingi gunoiul în ziua sărbătorii, dar există și un prag simbolic al anului.
După 8 septembrie, gospodăria intra într-o altă etapă.
Veneau culesul, pregătirea proviziilor și semănăturile de toamnă.
Pentru oamenii care depindeau aproape complet de agricultură, asemenea momente aveau o importanță uriașă.
De aceea, sărbătoarea a acumulat atât de multe credințe despre spor și belșug.
Cum poți păstra astăzi sensul vechiului obicei
Nu este necesar să trăiești cu teama că o mătură folosită pe 8 septembrie îți va alunga norocul.
Cine dorește să respecte tradiția poate face pur și simplu curățenia mai importantă în ziua precedentă.
Pe 7 septembrie, casa poate fi pusă în ordine, rufele pot fi spălate, iar treburile care nu sunt urgente pot fi rezolvate.
Astfel, dimineața de Sfânta Maria Mică rămâne liberă.
În loc să înceapă ziua cu aspiratorul sau mătura, familia poate lua micul dejun împreună, poate aprinde o lumânare și, dacă dorește, poate merge la biserică.
Un pachet cu alimente poate fi pregătit pentru cineva care are nevoie.
Iar dacă trebuie totuși să mături, nu există niciun motiv real să te temi că ai atras ghinionul asupra casei.
Vechea superstiție despre prag merită păstrată ca parte a folclorului românesc, nu ca motiv de teamă.
Pentru femeile de altădată, regula era simplă: de Sfânta Maria Mică nu se mătura gunoiul peste prag, pentru ca odată cu el să nu fie „scos” și sporul gospodăriei.
În spatele acestei credințe se află respectul pentru casă și dorința de a păstra belșugul adunat prin muncă.
Iar poate cea mai frumoasă reinterpretare a obiceiului este aceasta: pe 8 septembrie, în loc să ne preocupăm de ceea ce vrem să scoatem din casă, putem acorda mai multă atenție lucrurilor pe care vrem să le păstrăm în ea – liniștea, înțelegerea, generozitatea și oamenii dragi.
